Tag Archives: indiferenta

Oradenii si Vodafone

Vineri, la Bursa locurilor de muncă, un tip de vreo 24-26 de ani căuta oameni pentru o reclamă Vodafone. Normal că cel mai bun loc unde poţi găsi oameni care au nevoie de bani, e o bursă a locurilor de muncă.

Tipul în cauză, bucureştean, căuta oameni cu vârsta cuprinsă între 25-50 de ani. Mie mi-a spus că n-arăt de nici 18 ani, aşa că m-a refuzat din start. 😀

Pe scurt: ieri şi azi s-a filmat (dacă au găsit destule persoane) o reclamă Vodafone. Aveau nevoie de oameni care să nu arate a adolescenţi, pentru că au ceva campanie nouă (n-am întrebat toate detaliile) şi fiecare persoană care participa la realizarea reclamei primea ceva bănuţi. Practic, stăteai să te filmeze şi erai şi plătit pentru asta.

Săracul băiat s-a ofticat tare când a văzut indiferenţa orădenilor. Mulţi au preferat să spună “Pas” la a sta şi a primi bani.

Apoi a început să spună că orădenii sunt nasoli, că n-au pic de iniţiativă, că sunt laşi şi fricoşi, că măcar bucureştenii, cum or fi ei, tot sunt mai deschişi la minte decât ardelenii etc.

Am tot căutat motive pentru care orădenii nu s-ar înghesui la a face bani din nimic: e festivalul vinului, e expo varadinum, e frig, au trac de camera video, au alte treburi etc.

Până la urmă am rămas fără scuze. Adevărul e că, în afară de câţiva orădeni care chiar vor să facă ceva, mulţi orădeni trecuţi de 30 de ani sunt nişte puturoşi. S-au complăcut în mizerie încât e greu să mai schimbe ceva. Au adoptat mentalitatea lui Dorel, “las-o bă că merge şi-aşa!“.

Da, ştiu, cel mai probabil voi primi comentarii injurioase pentru chestia asta, dar aşa e. Uită-te la atitudinea orădenilor în momentul în care Bolojan a trecut la aplicarea amenzilor pentru aia care au transformat intersecţiile în parcuri auto.

Uită-te la comentariile la articolele despre reducerea cheltuielilor din bugetul local şi alocarea lor pentru proiecte mai urgente şi mai importante. Nu, mulţi orădeni nu vor să facă ceva pentru a ieşi din mizeria în care se bălăcesc zi de zi.

Pentru că aşa au fost învăţaţi. Să latre şi doar atât! Se complac în a-şi plânge de milă, în a arăta cu degetul în stânga şi în dreapta dar când vine vorba de a lua atitudine, tac şi înghit!

Cred că în fiecare loc din lume există astfel de oameni laşi care preferă să stea în banca lor şi să latre de acolo. Dar de multe ori, în multe state, lătrăturile laşilor nu se aud atât de departe. Sunt înăbuşite de acţiunile celor care vor să facă ceva.

Şi nu, n-am putut fi de acord cu tipul din Bucureşti. Poate pentru că încă mai am încredere că încet-încet se pot schimba lucrurile, condiţia e ca cei care doar latră să nu se mai audă atât de tare!