Tag Archives: monstrulet

Cum să ţii ocupată o pisică jucăuşă?

Simplu: îi dai jucării!

Pentru a nu se mai căţăra printre cărţile mele şi pentru a-i da o nouă ocupaţie, i-am cumpărat lui Ţiţic o etajeră pentru copii. Un fel de dulap din material pentru jucăriile celor mici. Am dat 13 lei pe chestia asta şi, până acum, şi-a cam meritat banii.

Îi ascundem biluţele cu clopoţei în „sertarele” etajerei şi astfel o ţinem ocupată ceva vreme. Continue reading

cum ii dai pisicii gustari

Despre pisici şi gustări pentru pisici

Cum înveţi pisica să stea în 2 lăbuţe? Simplu: îi dai gustări! Sau treats, cum e termenul englezesc. Nu e greu s-o înveţi să ia ceva din mâna ta fără să te zgârie. E chiar foarte uşor şi necesită puţin timp. Odată ce ai stabilit nişte limite, adică deja ştie ce înseamnă „Nu!”, „Nu-i voie!” şi „Ieşi!”, e foarte uşor să înveţi o pisică să asculte şi alte comenzi.

De data aceasta, fără spray-ul cu apă. O chemi, îi întinzi mâna cu gustarea şi o laşi să ia bucăţica de hrană.

Dacă ridică şi lăbuţele din faţă, ridici uşor mâna şi-i spui „Nu!”, fără să-i dai gustarea. Şi tot aşa până când îşi întinde doar gâtul după gustare, fără să mai ridice lăbuţele din faţă. Nu ridica brusc mâna pentru că s-ar putea să te prindă cu ghearele. Continue reading

La ce vârstă pot intra pisicuţele în călduri?

La doar 4 luni şi câteva zile! În 19 decembrie a împlinit 4 luni şi după vreo 2 zile a început să miorlăie mai mult decât de obicei. Am crezut că e pur şi simplu mai „vorbăreaţă” şi mai drăgăstoasă pentru că am apucat să stau mai mult cu ea în weekend. Dar… m-am înşelat!

Cum îţi dai seama că pisicuţa e în călduri, dacă mieunatul nu e un semn? (Şi adesea mieunatul specific nu e un semnal, mai ales la pisicile foarte ataşate de stăpâni)

Pe burtă se pot simţi ţiţişoarele din ce în ce mai proeminente, însă nu exagerat. Începe şi se freacă de picioarele şi de mâinile tale, apoi de mobilier şi în ultima fază adoptă poziţia de lordoză când acceptă motanii. Adică, îşi lasă cât mai jos partea din faţă şi îşi ridică funduleţul, dansând pe picioarele din spate. Iar sunetele pe care le scoate în acest timp sunt adorabile, adică miaună aşa încet, ca un pisoi de 2-3 săptămâni care descoperă mamelonul mamei.

Noi abia aseară am observat comportamentul ăsta la monstruleţ. Mieuna mai ciudat şi mai tare de câteva zile, dar când ne-am jucat, ca de obicei, cu pliciul pentru muşte şi i-am atins funduleţul, am observat poziţia specifică. Recunosc, iniţial m-am prăpădit de râs, ca orice teribilist care vede un astfel de comportament pentru prima data în viaţa sa, apoi mi s-a făcut milă de biata pisicuţă. Nu de alta, dar se spune că şi oamenii suferă de anumite „mâncărimi” şi trebuie să fie cumplit să nu le poţi scărpina.

Apoi, un alt semn clar e îngrijirea zonei genitale în mod obsesiv. Monstruleţul se juca şi alerga şi dintr-o dată se aşeza în mijlocul camerei şi-şi lingea partea feminină. Ulterior se poate observa ciclul pisicesc. Spre deosebire de femei şi căţeluşe, pisicile nu au ciclu roşu ci e transparent şi nu e atât de abundent, cel puţin nu la vârsta asta. Plus că am citit în cartea despre pisici că unele femele îşi marchează teritoriul urinând pe planuri verticale, dar, din fericire, micuţa noastră n-a făcut astfel de lucruri.

Am observat că peştii deshidrataţi şi care put în ultimul hal o mai fac să uite de călduri. Sare, fugăreşte peştele, se aruncă pe spate, îl muşcă, îl plimbă în gură prin toată casa, se joacă lângă scaunele noastre cu peştele şi aşa uită să mai miaune şi, probabil, uită de dorinţa aia arzătoare de a se împerechea.

Vreo jumate de oră – o oră fugăreşte jucăria, apoi pică extenuată la somn. De când e în călduri doarme mult şi mănâncă la fel de mult. Partea bună e că bea şi multă apă, cam  200 de ml. de apă pe zi.

Încă nu ne-a ţinut nedormiţi noaptea, dar s-a trezit dimineaţa la 6 miorlăind prin baie ca nebuna. Nu o dăm la împerecheat întrucât o sarcină la vârsta asta i-ar fi fatală, nu e complet dezvoltată. Iar noi nu vrem puiuţi, deci de îndată ce împlineşte vârsta legală de sterilizat, o vom steriliza. Va fi mai liniştită şi nu se va mai chinui miorlăind după un motan să o … scarmene!

Clipul de mai jos e pentru cei care aveţi pisicuţe şi nu ştiţi exact la ce să vă aşteptaţi când femela intră în călduri. Nici noi n-am ştiut ce şi cum, aşa că din punctul ăsta de vedere am fost puţin surprinşi. Continue reading

N-ar fi Crăciun fără un … Rudolf!

Acum vreo săptămână am cumpărat o jucărie care ţine o pătură pentru copii. E un ren pe care l-am botezat Rudolf, chiar dacă nu are nasul roşu. Iniţial speram să ne distrăm ataşândul pe spatele pisicii, dar am renunţat la idee pentru a nu o teroriza.

Când l-a văzut, monstruleţu a fugit de el, apoi a prins curaj şi l-a atacat, transmiţându-i mesajul că ăla e teritoriul ei, nu al unei jucării pufoase.

De altfel, jucăria asta a fost o investiţie reuşită: atunci când se plictiseşte sau e hiper activă şi nu are jucării la îndemână, pisica sare pe bietul Rudolf şi-l smotoceşte bine până când iese tot praful din el.

Christmas fun!

Cum am petrecut de 1 decembrie 2010?

Cum am sărbătorit noi Ziua Naţională a României? Cu un joc de Monopoly, varianta dâmboviţeană, cu un pahar de vin roşu şi cu o ciorbă a săracului. „Din cauza a la criză!”

Ieri până şi pisica a fost patrioată, chiar dacă tot ieri şi-a exersat hâsâitul şi mârâitul pe bietul motănel designer!

Frumosul venise în vizită, dar reacţia Monstruleţului ne-a convins de-o treabă: va rămâne fată bătrână, virgină şi sterilă! O doamnă adevărată nu şi-ar fi ameninţat partenerul în felul în care-a făcut-o ea.

pisica patrioata pisica romaneasca :)

p.s: urăşte în continuare zgarda, dar e cea mai simplă şi mai umană metodă de a o linişti!

Ce poţi cumpăra cu 3 lei?

Ce mai înseamnă 3 lei astăzi? 3 covrigi, 1 corn cu vanilie şi un covrig, un lapte bătut d-ăla ieftin, uneori un litru de lapte UHT (când e la reducere). Dar nu şi pentru mine!

În seara asta mi-am cumpărat timp de lectură cu 3 lei.  Şi mi-am făcut fericită pisicuţa cu o  jucărie nouă. E roz (câh!), e pufoasă, adică numai bună de băgat colţii în ea şi ţopăit prin casă, şi are un elastic pe care l-am agăţat la fereastră. Micuţa mea nu doar că sărea la jucărie, ispitită fiind de clopoţelul pe care l-am ataşat, dar încerca să fugă din cameră cu pufoşenia în gură. Cum cobora de pe scaun, cum jucăria dispărea! Şi o lua de la capăt: se urca pe calorifer, biruia jucăria, reuşea să o prindă în dinţişori şi iarăşi dispărea.

3 lei înseamnă 2 ore de pace pentru noi (adică pisica nu ne mai vânează prin casă) şi 2 ore de joacă non-stop pentru ea. Nu degeaba se spune că pisicuţele au cucerit internetul!

Bonus: i-am pus zgardă pentru prima dată, motiv pentru care e şi mai agitată.

Pisicile şi citricele

De prin cărţi şi reviste de specialitate ştiam că felinele, mai ales pisicile de apartament, nu suportă citricele, iar multe soluţii repellent conţin citrice. Ei bine, azi am desfăcut o clementină în speranţa că voi împrăştia aromă de citrice în locurile unde nu are voie să ajungă: pe masă, pe la cabluri, în pat.

Măi, ori pisica mea e mai specială, ori pisicile n-au treabă cu citricele. Monstruleţul abia aştepta să-i dau o coajă de clementină ca s-o terfelească prin toată camera, într-un final alergând fericită cu acea coajă în guriţă, de parcă ar fi câştigat vreun premiu. Iar dacă eu eram în baie, lua coaja în gură şi venea în baie, să o văd eu cum se joacă.

În altă ordine de idei, de azi avem o pisică cu acte-n regulă. Are carnet de sănătate, a fost deparazitată intern şi extern, iar luna viitoare mergem la primul vaccin (după ce împlineşte 3 luni). Între timp vitaminele au ajutat-o să se însănătoşească complet, micuţa noastră rotunjindu-se frumos, aşa cum îi stă bine oricărei pisicuţe (Laurenţiu spune că pisica noastră a făcut curu’ mare).

Aşa mă bucur de mâţa asta de zici că-s o babă nebună. Curios este că oricât de nervoasă sau obosită aş fi când ajung acasă de la lucru, mă amuz instant când o văd ţopăind fericită prin cameră. E tare haioasă când sare după serveţelul textil sau aleargă cu mingea în gură prin casă. Iar când începe să toarcă de fericire pe picioarele mele, uitându-se la mine cu privirea ei perversă, mă calmez şi îmi trece orice supărare.

Ni la ea:

Operaţiunea ”Monstruleţul”

E la noi de joi seară şi, după vreo 3 ore de ascuns sub scaun şi pe sub calorifer, am reuşit să o momim cu Whiskas junior la plic (bleah!) şi jucării cu clopoţei. Am fost inspiraţi când i-am cumpărat mai multe jucării, în felul ăsta şi-a învins mai repede timiditatea şi s-a ataşat de noi. Deja vine când o chemăm, stă la mângâiat şi adoră să o scărpinăm pe burtică dimineaţa. Partea bună e că nu ne trezeşte cu miorlăituri, dacă noi dormim stă şi ronţăie cronţănelele ei şi aşteaptă să ne trezim. Eventual dă o tură prin casă, să descopere ce n-a reuşit cu o seară înainte.

Ghinionul ei că a făcut laringită şi a luat până acum 4 injecţii în fund, plus câteva picături de miere pe botic. E adorabilă după ce-i punem miere pe bot şi lăbuţa dreaptă, ţopăie prin casă minute-n şir, încercând să se lingă şi să scape de chestia aia vâscoasă. Miorlăie întruna până reuşeşte să fie curată.

Am reuşit să o dezvăţ de mâncarea umedă la plic, veterinarul mi-a dat bobiţe uscate pe care le-a mâncat fără să protesteze. Întâi i-am dat din mână primele 2 bucăţi, apoi s-a învăţat singură să-şi ia din castron. În plus, de când mănâncă hrană uscată bea apă. În primele 2 zile ne-am tot chinuit să o convingem să bea apă sau lapte, ea nu şi nu, se mulţumea doar cu sosul din plicurile umede care, fie vorba între noi, e şi puţin şi de proastă calitate.

Ei, de când a descoperit că nu-i vrem răul (deşi miorlăie în disperare când o bag în transportor şi mergem la vet), joacă fotbal prin toată camera cu biluţele ei cu clopoţei. Când se satură de ele, sare la sisal, stă la fereastră (asta a descoperit-o azi) sau încearcă să roadă săculeţul cu iarba mâţei.

Porecla „Monstruleţul” i-a dat-o Laurenţiu după ce s-a ales cu vreo 2-3 zgârieturi din joacă. Ştie că mâna mea o hrăneşte 😀

Operaţiunea „Monstruleţul” în clipul de mai jos:

p.s: da, odată cu pisica vor apărea şi posturile cu şi despre pisici.