Tag Archives: nesimtire

Unii barbati sunt marlani …

barbati prosti, femei nebuneUrăsc să fiu abordată pe stradă de tâmpiţi! Jur, m-am săturat!

Băi, câtă minte trebuie să ai pentru a urmări o fată, seara pe întuneric? Şi mai ales, cât de prost trebuie să fii să-i bagi lumina de la un căcat (pardon de expresie!) de laser în ochi de câteva ori?!

M-am enervat în seara asta când un prost a mers pe strada paralelă cu cea pe care circulam şi tot îmi băga lumina de la acel laser în ochi.

Ideea e că faze de genul ăsta mă sperie. Nu-mi place să fiu abordată pe stradă de diverşi indivizi, mai ales când se comportă precum primatele, nu-mi place să urle cineva după mine şi cu atât mai mult, nu-mi place să pună un străin mâna pe mine pe stradă! Pe un mârlan de oraş l-am pocnit odată pentru că a crezut că dacă-s mică, poate să-mi pună mâna pe fund şi gata, m-a vrăjit!

Un alt tâmpit, care-şi mulgea boul din pantaloni vis-a-vis de Lotus, s-a apucat să urle după mine tot felul de porcării. Imaginează-ţi că eram singură pe trotuar, unica sursă de lumină era cea de la panourile centrului comercial de peste şosea şi individul scoţea nişte sunete de maimuţă în călduri. Ca o puştoaică speriată de bombe, am luat-o la fugă. Doar n-oi sta să fiu violată!

Unii oameni m-ar cataloga drept “old fashioned”. Iar un mârlan m-ar cataloga drept “disperată”, pentru că, nu-i aşa, de ce aş fugi din calea unui “macho”, bărbat adevărat ce impresionează prin prostia-i crasă?!

Chestia e că nu mi se pare normal să te iei de o fată pe stradă, pe motiv că are curu’ mişto sau fustă scurtă. Aşa cum nici eu nu iau la pipăit bărbaţii care au fund fain sau arată bine.

Ce câştigi dacă mă agresezi? Eşti mai bărbat? Mai potent? Mai plin de testosteron? Îţi spun eu ce obţii: îmi provoci scârbă. Da, e cea mai puternică emoţie pe care o poţi obţine cu un astfel de comportament jenant.

Unde s-au dus vremurile flirturilor nevinovate? Timpurile în care un tip se scuza înainte de a te aborda într-un loc nepotrivit şi vorbea frumos pentru a te convinge să ieşiţi la un suc?!

Parcă toţi tinerii se gândesc doar la cum să ţi-o tragă, cât mai sălbatic, de cum te văd în ceva mai strâmt…

Ne-am transformat în fiinţe ce ne bazăm doar pe instinctele primare şi prea puţin facem uz de raţiune!

________

sursa foto

Sunt batran, maica!

Gheorghe, închide tab-ul, iarăşi voi scrie despre nesimţirea unor persoane de vârsta a treia.

Din centru şi până în Nufărul a călătorit cu tramvaiul o femeie (pe la 27 de ani), însărcinată cam prin luna a 6-a, cu un geamantan greu pe umăr, o plasă greoaie în mâna dreaptă şi cu un băieţel de vreo 3-4 anişori după ea.

S-a urcat în tramvai, şi-a compostat biletul şi şi-a văzut de drum. Abia ţinea de geamantanul ăla! Băieţelul, năzdrăvan, se juca pe barele de metal cu o maşinuţă gen tractoraş.

Deşi nu era înghesuială, toate locurile erau ocupate. În mare parte de persoane trecute de 45 de ani şi câteva locuri erau ocupate de ţigani.

Câteva babe s-au uitat la băieţel cum “ambala” maşinuţa, în naivitatea lui, în timp ce mama sa încerca să-l astâmpere puţin, să nu deranjeze lumea.

Nimeni, dar absolut nimeni nu s-a ridicat pentru a oferi locul femeii însărcinate, deşi sunt locuri anume pentru persoanele peste 75 de ani şi gravide! În cele din urmă a venit în capătul tramvaiului, lângă mine, fără să scoată vreun cuvânt!

Probabil că dacă ar fi vociferat puţin despre bunul simţ al călătorilor, s-ar fi simţit cineva, aşa cum au obiceiul babele crizate atunci când nu le oferă cineva locul în momentul în care au păşit pe scara tramvaiului. Sunt pensionari care se ascund în spatele vârstei, deşi se simt mai bine decât un om care a trudit 9-10 ore la serviciu. Sunt persoane în vârstă care profită de abonamentele gratuite pe toate liniile pentru a se plimba, pentru a bârfi puţin cu alte surate. Pentru acele persoane, nu contează de unde vii, cum te simţi sau că mai ai puţin şi te prăbuşeşti, nu! Pentru acele persoane e important să aibă loc pe scaun, să poată savura bârfa în tihnă.

Uite, d-asta nu prea ofer locul babelor care la ora 7 a dimineţii merg la piaţă. Mă ridic de pe scaun când e vorba de o tanti cu un bebe (cum s-a întâmplat zilele trecute, un bebeu superb şi foarte cuminte) sau unei femei însărcinate. În rest, îmi văd de cartea mea.

Da, ştiu, şi eu voi ajunge o babă într-o bună zi, însă sper să mor înainte să devin o acritură de babă care uită să vadă frumuseţea unei femei însărcinate sau a unui bebeu nevinovat.

(Nota: Nu spun că toţi pensionarii sau bătrânii sunt la fel, departe de mine gândul ăsta! Mă refer la acele acrituri care consideră că orice persoană tânără e un obstacol în calea lor)