Tag Archives: pisica de apartament

pandindu-si victima umana

Viața cu o pisică de apartament…

Când o strig, se uită la mine și vine, dacă n-a găsit o jucărie mai interesantă în raza ei vizuală. Când o chem să-mi țină de cald, nu vine. Îmi aruncă o privire de parcă mi-ar reproșa că am deranjat-o pentru ceva atât de neinteresant, precum e încălzirea corpului, și se tolănește pe podeaua rece. Parcă pentru a-mi face-n ciudă că am pretins oleacă de căldură de la blana-i pufoasă.

lazy cat

Când are chef de răsfățat și vrea să o scarpine cineva pe sub bărbie și s-o mângâie pe cap, sare rapid pe mine. În 2 timpi și-n 3 mișcări am devenit noua ei unealtă de scărpinat. Îmi aruncă o privire galeșă, cu ochii verzui și pupile negre uriașe, își ridică botul pentru a-mi adulmeca ultima masă și se mulțumește să-și frece obrajii de umărul meu.

pandindu-si victima umana

Dimineața, de îndată ce-am ridicat capul de pe pernă, începe seredana. Miau-miau-miau-miau! Și continuă până când o iau în brațe și-o scarpin pe burta-i dolofană. Uneori încetează abia după ce ne fugărim prin casă. Sau după o partidă de Stalker-Cat!

stalking cat

Când adoarme la mine-n brațe și e musai să fug la baie, nu s-ar ridica nici în ruptul cozii! Ba chiar dă să muște dacă îndrăznesc să-i mut poziția corpului.

Dacă mă așez în pat, în maximum 5 secunde e-n dormitor lângă gâtul meu, torcând și frământând ca un pisoiaș speriat. Se oftică atunci când îi pun șervețele la gură, să nu-mi murdărească tricourile cu salivă. Mușcă din șervețele, cască nemulțumită apoi se retrage la picioarele mele, lingându-și labele aparent murdare.

Știe că nu suport să mă lingă, așa că am impresia că uneori în mod intenționat îmi linge sprâncenele dimineața. Și uite așa sar ca arsă din pat, fugind la baie să mă spăl pe față. „Yuck, mâță, aia-i limba cu care te lingi la cur! Bleah! Unde-i dezinfectantul?!”, îi strig. Nu pare să-i pese, dimpotrivă, se cațără pe cadă și-apoi pe marginea chiuvetei, curioasă de mirosul soluției.

lazy_cat_is_lazy

Nimeni nu m-a avertizat că pisicile trag pârțuri mai puturoase decât oamenii și sforăie mai tare decât bărbații beți! Ei bine, eu nu-s atât de egoistă. Uite, ca să știi și tu, om normal care te gândești să adopți o mâță: pisicile au aceleași nevoi ca oamenii! (ah, ce noutate, nu?!) Vor saliva pe tine, îți vor lăsa miresme greu de suportat după ce mănâncă lactate și te vor speria când le vei auzi sforăind din dulap. Sau din sertarul cu chiloți.

Din când în când vei zări grămezi mici (sau mai mari, depinde de mâță) de păr care alunecă prin casă, similare cu buruienile uscate duse de vânt în deșerturile din western-urile lui Eastwood. De obicei aceste grămezi se vor strânge în colțul cel mai inaccesibil al camerei, sub pat, sub geanta lăsată pe jos după ce-ai venit de la serviciu sau pe blugii pe care i-ai dat jos rapid când ți-ai văzut partenerul gol pușcă ieșind de sub duș. Nu uita totuși să închizi pisica în altă cameră. Cats love to watch…

Și cam asta-i viața cu o pisică de apartament…