Tag Archives: primavara

Primavara ardeleană

În sfârșit avem primăvară! Cred că primăvara asta-i ardeleană. Altfel nu-mi explic lentoarea și lenea cu care s-a sinchisit să-și facă apariția. Bine că a venit și bine că acum putem ieși prin parcuri ca să … croșetăm. 😀

Zilele trecute am ieșit în Parcul Dendrologic (în șanțul cetății) cu Adel, PR-ul Moszkva Caffe, să pozăm câteva produse pe care le-au lucrat Ariadna, eu și Oana. Pe toate le veți găsi la târgul din Moskzva, de mâine (27 aprilie). Îmi plac oamenii naturali, simpli. Îmi place și mai mult să fac poze atunci când omul nu-și planifică mișcările în fața camerei. Așa ies cele mai interesante imagini. Desigur, asta-i doar părerea mea de neofit într-ale pozatului…

adel si colierul casual

În parc am găsit multe, multe buburuze. Greu să le prinzi în poză, mai ales cu un obiectiv 50 mm ca al meu. Cum focalizam pe găgărițe, cum își luau zborul, lăsându-mă cu focusul în aer …

buburuza

Tot la Târgul din Moszkva vă invit să degustați prăjiturile Ariadnei. Altă ocazie nu veți mai avea, nu prea curând cel puțin.

muffins

N-ar fi primăvară fără păpădii. Au o viață atât de scurtă florile astea și cu toate astea transformă un peisaj banal într-unul vesel și colorat.

Și cam astea sunt simbolurile primăverii: păpădiile, buburuzele și zâmbetele oamenilor. Ar mai fi florile de cireș sau de măr ori magnoliile (fotografii reușite găsiți la Narcisa).

papadii

Ghioceii aduc primavara, nu-i asa?

Azi dimineață, așteptând la semaforul căruia parcă îi ia o veșnicie să arate culoarea verde, ajunge în dreptul meu o mamă tânără, de mână cu fetița-i de vreo 3-4 ani. Drăguță foc, cu cizmulițe roz cu flori colorate, cu un palton pufos și verzui, prichinduța era de senzație. De sub căciulița croșetată i se vedeau buclele negre, lucioase, la care multe dintre noi, doamne și domnișoare, suspinăm când ajungem la o anumită vârstă. Avea năsucul roșu de la frigul de afară, însă fața-i lucea de încântată ce era, parte de la slabele raze de soare, parte că-și vizita bunica, din ce-am dedus din conversație.

– Ai grijă mămică, să nu scapi felicitarea. Ce-o să-i spui lu’ buni dacă o scapi pe jos și o murdărești?, zise mama pe un ton calm și lejer.

– Păăăi, spuse fetița uitându-se îndelung la tramvaiul care se apropia de stație, o să-i spun lu’ buni că a venit tramvaiul repede-repede și mi-a luat felicitarea din mână. Uite-așa, și făcea semn că îi sare din mână felicitarea. Și o să-i spun că am încercat să-i fac o vrajă cu bagheta de la serbare, să-l opresc, dar cred că nu mai are chestie magică. Poate știe ea de unde mai putem lua chestia magică.

(între timp se făcuse verde la semafor și io m-am cam ținut de ele, că tare simpatică era micuța)

– Și dacă buni se supără că felicitarea e murdară?

– O să-i spun o poezie! Aia cu ghioceluuuu’! Buni mi-a zis căăăă… ghioceii aduc primăvara. O să-i spun poezia aia cu ghiocel, ghiocel, mic, firav și subțirel (a vorbit așa rapid, că a avut nevoie de o gură de aer) … și o să vină primăvara. Că așa a zis buni! Și dacă vine primăvara, n-o să mai fie murdărie pe jos și-atunci o să pot scăpa felicitarea de câte ori vreau io! (gesticula ca un om mare, de parcă ar fi spus cele mai serioase lucruri).

Traversasem deja bulevardul, drumurile se despărțeau, io m-am trezit zâmbind singură. Prichinduța mi-a amintit că așa am fost învățați de mici: primăvara vine odată cu apariția ghioceilor.

De primavara …

Prichindei pe câmpii … hai să-i smotocim mămici!  Nu mi-a ieşit rima, nu-s poeată dar nu e important lucrul ăsta.

Aşa de drăgălaşi sunt bebeii din imagine! M-am îndrăgostit. A câta oară, oare?!

copii-primavara

[sursa imaginii]

Nu, nu e vorba de instinctul matern. Mereu mi-au plăcut bebeii. Sunt o sursă negreşită de optimism şi bună dispoziţie.