Mi-e greu să descriu într-un singur cuvânt piesa de teatru „La iunion, birjar!†pe care am văzut-o aseară. E un ghiveci puțin cam nesărat și nepiperat pentru gustul meu. Sigur, melodiile din vremea lui Caragiale, interpretate live, au fost binevenite, o pauză de respiro între scene, însă momentelor de magie nu le-am înțeles rostul. Nu