Yearly Archives: 2011

Să vină 2012!

Pe cât de bine a început 2011, pe atât de aiurea s-a încheiat. În a doua zi de Crăciun mi-a murit laptopul, după mai bine de 5 ani de relație. De asta și absența de pe blog. MSI-ul pe care-l folosesc, până-mi voi cumpăra un calculator nou, e încet și n-are diacritice. De fapt, n-am răbdare să-l configurez. Și, colac peste pupăză, au reapărut durerile de spate. Dar nu mă las io așa ușor, indiferent de greutățile care apar pe nepusă masă. Parcă mai mult mă ambiționez, ca un copil prost, să-mi dovedesc că astea-s doar „bumps on the road”.

Sper că n-ați avut un final de an ghinionist, ca mine.  Așa că vă doresc un An Nou Fericit!

Aveți grijă cum amestecați băuturile (Berea după vin e un chin, vinul după bere e-o plăcere!) și distracție maximă s-aveți!

Ne citim anul viitor! 😀

Lili 🙂

sarmale cu pasat si varza murata

Sarmale cu “păsat”

Şi cu varză acră, carne de porc & vită. Fierte cu şonc afumat în oală obişnuită, că n-am de lut.

Mâine voi încerca să gătesc sarmale cu păsat. Până nu m-am mutat ïn Oradea nici nu ştiam de păsat (sau e pisat? Fără ş).

Voi documenta foto procesul şi voi reveni cu detalii mâine seară. Practic se gătesc sarmalele după rețeta obișnuită, însă în loc de orez se pune păsat.

sarmale cu pasat si varza murata

Bărbaţii au auzul selectiv!

Eu, în dormitor. El, Laurenţiu, în camera lui. Cele două încăperi sunt despărţite de un perete.

Eu: „Trimite-mi te rog pozele de la Schimb de Cărţi.”

El: „Nu te aud!”

Eu, calmă: „Hai, tu, trimite-mi pozele de azi.”

El: „Nu te aud!”

Eu: „Blowjob????”

El, venind rapid în dormitor: „Ce-ai spus?!”

Concluzia: bărbaţii aud doar ce vor!

Update: Până la urmă tot am primit pozele.

Concert de Crăciun în Oradea

Tradiţionalul şi anualul concert de Crăciun din Oradea va avea loc marţi, 20 decembrie la Filarmonică. Anul trecut i-am ascultat pe cei de la The Thing, un free jazz care a atras orădenii. Din câte-mi aduc aminte, sala era aproape plină.

Anul acesta ne vor încânta cei de la Opera Group Project.

“un proiect format din profesionisti, membri ai orchestrei Operei Nationale din Cluj Napoca. Nu va speriati, nu va fi un concert greoi, dedicat exclusiv publicului cunoscator de maiestrie si virtuozitate simfonica ci va fi un concert care va avea un program pentru toate gusturile si usor de digerat in preajma sarbatorilor”, zice Flavius.

Concertul începe la ora 19 în 20 decembrie şi are loc la Filarmonica din Oradea, pe str. Moscovei. Biletul costă “decât” 10 lei şi poate fi cumpărat de la caseria Filarmonicii.

La fel ca şi anul trecut, ofer o invitaţie dublă la concertul din 20 decembrie. Ce trebuie să faci? Să postezi linkul unei melodii clasice preferate.  Cum voi alege câştigătorul? Cu random.org, dacă-s mai multe comentarii. 

p.s: Să fii punctual! Că e lipsă de respect faţă de artişti să intri în sală după ce concertul a început.

“Vezi să nu răceşti la ovare!”

Eu, către pisica lungită în cada rece: “No, acolo ţi-ai găsit loc de lenevit. Vezi că dacă răceşti la ovare, tu miorlăi ca nebuna, nu io!”

Ea, pisica, se uită la mine cu privirea aia bleguţă de mâţă răsfăţată, scoate un scurt miau şi-ncepe să se lingă pe burtă. Dar nu se mişcă din cadă!

Eu: “De fapt, stai liniştită! Că oricum nu mai ai ovare ca să răceşti!”.

Dacă era o persoană, s-ar fi simţit ofensată. Şi eu m-aş fi simţit foarte prost că am făcut o glumă atât de stupidă, chit că n-am premeditat-o.

TheMitsi e sterilizată de aproape un an. Sterilizare = ovariohisterectomie. Adică scoaterea uterului şi a ovarelor.

Da, io-s genul de nebună care vorbeşte cu mâţa! Şi da, e uriaşă! E aproape cât un câine de talie medie…

pisica leneveste in cada

Schimb de Cărţi Oradea – ultima ediţie din 2011

Aş spune că 2011 a trecut prea repede, dar au fost atât de multe lucruri pe care le-am făcut în aste 11 luni şi-aproape jumătate. Am citit câteva cărţi excelente, chiar dacă n-am scris despre acestea. Ar fi cazul să actualizez şi lista din pagina de Cărţi. Am vreme şi pentru asta 🙂

Pentru final de an şi ultima ediţie din 2011 a Schimb de Cărţi Oradea ne vedem duminică, 18 decembrie în Lazy Corner, de la ora 16. Adresa e str. Barbu Ştefănescu Delavrancea nr. 1, colţ cu str. Gheorghe Doja.

Să ne vedem sănătoşi!

Despre muzica aia bună :)

Ştii senzaţia aia pe care o ai când asculţi una dintre piesele tale preferate, melodie pe care n-ai mai auzit-o de mulţi ani şi te întrebi „Cum de am uitat de melodia asta?”. Şi pe măsură ce-o asculţi îţi vin în minte tot felul de situaţii, locuri, oameni, gânduri. Parcă eşti din nou în locul ăla unde ai auzit prima dată piesa aia preferată.

Adevărul e că de la atâta muzică de tipul bumţi-bumţi (poate cei de la Creative Monkeyz ar trebui să înregistreze expresia), atâtea ritmuri electro, dance şi alte bumţimăieli, nu mai au loc sunetele de chitară. Sau de saxofon. Ori de pian. De fapt, şi dacă îşi fac loc prin melodii, se pierd printre sunetele care-s făcute să-ţi bubuie creierul, să-l intoxice cu tot felul de senzaţii pe care nu le-ai mai experimentat. Nu le recunoşti, dar nici nu-ţi provoacă repulsie. Ştii că nu-s pe gustul tău, dar le accepţi ca sunet de fond. O încăpere tăcută e una care deprimă, aşa că merge şi-un radio comercial care se aude în surdină. Încet, atât cât să nu-ţi distragă atenţia, dar suficient de tare pentru a nu-ţi auzi gândurile. Sau, mă rog, piticii ăia nevrotici care mereu vor ceva! (medicameeenteeeeee!!!)

Nu mai ştiu când am uitat să ascult doar „muzica mea”, acele ritmuri care-mi permit să răsfăţ neuronii cu sunetele copilăriei. Am crescut cu melodii pe care oricât de rar le-aş asculta, întotdeauna-mi provoacă aceleaşi senzaţii. Cu tot respectul pentru artiştii şi producătorii autohtoni, nu cred că muzica din ultimii 10 ani va reuşi vreodată să-mi trezească asemenea sentimente.

The Healer ascultam noaptea la radio, la NovaFM în Lugoj. Tot acolo am fost cucerită de The Rolling Stones cu Angie, Simon and Garfunkel cu Bridge over troubled water, Andy Williams cu Speak softly love, Love Hurts de la Nazareth ori Stairway to Heaven de la Led Zeppelin (ce-mi mai place să ascult asta dimineaţa, pe la 5). Să mai spun de Guns’n’Roses cu Paradise City ori de Lisa Stansfield cu Been Around the world?! Sunt doar câteva melodii din miile de piese în care mă regăsesc.

Muzica de azi nu-mi transmite vreo emoţie. O aud, aşa cum aud un tren care trece pe lângă bloc şi … cam atât! Din când în când îmi mai transmite câte-un şoc, când văd câte-un videoclip exagerat (totuşi poate-s eu prea pudică), dar nu mă îndeamnă să iau vreo atitudine.

vi-ati in lotus

Ghici cine a scris un text cu picioarele

După ce l-a gândit cu fundul, l-a scris cu picioarele! E vorba de textul din imaginea de mai jos. Serios, de când şi până când se scrie „vi-aţi” în loc de „v-aţi”? Nu ştiu ce tinerel copywriter a scos textul de pe panou, dar zău că ar merita pedepsit în cel mai mare (era să scriu fashion. Ptiu, drăcie!) magazin din centrul comercial, lăsat în fundul gol şi bătut cu DOOM-ul peste degete.

Aşejat în loc de aşezat? Nu e greşeală de tipar, că j-ul nu-i deloc aproape de z pe tastatură.

Apoi, ba-s cuvinte cu diacritice, ba-s fără diacritice. Hotărăşte-te, copchile, hotărăşte-te!

Partea cu lăsatul în fundul gol e valabilă doar dacă-i tinerel simpatic, corp atletic şi are ce arăta. În caz contrar mai bine şi-ar lega nădragii cu bandă adezivă, să nu sperie vreun copil!

vi-ati in lotus

veioza din sare

Cum am ajuns să cumpăr veioza din sare?

Acum vreo 3 ani, la cumpărături în Ungaria.

„Ni, ce chestie interesantă, veioză din sare. Ne luăm şi noi? Facem atmosferă romantică, ne drăgălim la lumina veiozei”, zic io, încercând să-l îmbunez cumva.

„Neah, ce să facem cu asta?!”, zice omu’, enervat că i-am arătat un obiect fără butoane sau tastatură, iritat că i-am reţinut un minut din atenţia pe care voia s-o dedice unor aparate foto expuse în Media Markt.

Trec ani, schimbăm apartamente. Ne mutăm din garsoniera de la parter, la ditamai penthouse-ul cu trei camere de la etajul patru.

veioza din sare

Într-o noapte de iarnă, printre primele în ză penthouse, ne-am trezit brusc amândoi, speriaţi de un sunet puternic ce se auzea din baie. În întunericul din dormitor stăteam şi ascultam. Într-un final, ne-am convins să ne ridicăm din pat, să căutăm sursa gălăgiei. Încet şi precauţi, am deschis uşa de la dormitor. Coridorul era şi mai întunecat, dar măcar părea sigur. Încetişor, să nu ne sară în ochi vreo dihanie, intrăm în baie.

Pisica, lungită în culcuş, sforăia înfiorător. Sunetul semăna foarte bine cu gălăgia tractoarelor care ară câmpul primăvara. O lăsasem să doarmă în baie tocmai pentru că are culcuşul lângă caloriferul fierbinte şi e cea mai călduroasă încăpere din tot apartamentul. Că ştiam ce simfonii scoate pe nas când stă la frig!

No, bun! Decidem să lăsăm mâţa cu noi în dormitor, poate i-o fi frig?!, sărmana, îmi zic în sine şi adorm la loc.veioza sare cu lumanare

După 2 ore mă trezesc buimacă și nervoasă. Mâţa sforăia şi mai tare. Se lungise în pat, cu botul sub bărbia mea. Scotea niște sunete înfiorătoare pe gură, ca un fel de Alien+Predator în formare. Din partea stângă Laurenţiu o acompania de zor. Dacă n-ar fi fost un sunet atât de enervant, ar fi fost un tandem foarte reuşit. Sincronizarea lor era perfectă!

După 2 nopţi dormite în halul ăsta, am decis că ori scap de „orchestră”, ori o sabotez să nu mai poată susţine „concerte”.

Aşa că am trecut la acţiune. Am cumpărat o veioza din sare. Adio sforăituri! Am găsit veioze de acest gen la King Art. Am dat vreo 8 lei pe cea din imagine. Are loc pentru lumânare în mijloc. Sunt şi modele care au bec şi se bagă în priză, dar când am fost prin magazin nu am găsit modelele respective.

Lumânarea arde vreo 8 ore. S-a schimbat ceva în dinamica dormitorului, orchestra și-a pierdut dirijorul și nu mai știe să cânte. Aerisesc încăperea în fiecare dimineaţă şi seară,dar cred că de la bucata asta de sare nu mai sforăie stimabilii colegi de apartament.

Lumânări mici, fără parfum, am găsit în Kaufland, la vreo 8 lei pachetul cu 50 de bucăţi.

Şi uite aşa am ajuns ca-n fiecare seară să aprind o lumânare înainte de a mă înveli în plapumă…