Yearly Archives: 2012

Take five!

Nu știu ce-i cu perioada asta (deși pe undeva, nu mai știu unde și când, am citit ceva despre anxietatea cauzată de sărbători), dar observ tot mai multă agresivitate în jur, în oameni, în cuvinte, în idei. Până și eu m-am surprins înjurând de mama focului un … ghem de ață! Cu dumniezăi și draci, cu morți, răniți și pui golași de Transilvania, toate mi-au ieșit pe gură azi dimineață. Pentru un amărât de ghem de ață!

Zece minute mai târziu, când m-am calmat și mi-au trecut dracii aței, am realizat cât de stupidă a fost toată scena. Dacă mie mi s-a părut așa, cum trebuie să i se fi părut unui spectator? Cred că s-ar fi amuzat copios văzându-mă cum mă agit la birou în jurul adunăturii de lână.

Poate mi se pare, dar am observat tot mai multă agresivitate în cuvinte și idei la cei din jur. Mă refer la prieteni și la oamenii din cercurile mele de rețele sociale. Suntem tot mai nemulțumiți, urlăm și încercăm să ne impunem ideile de parcă reușita ne-ar alina nemulțumirea. Parcă ne-am transformat în mâțe furioase și înfoiate, gata să sărim la atac la cel mai mic sunet.

Înainte de a-mi sări în cap, io vă recomand o pauză de 5 minute de muzică. Gândiți-vă dacă merită să vă enervați pentru orice detaliu, pentru orice om pe care nu-l cunoașteți, dar care v-a pus o etichetă negativă. Pentru orice cuvânt nefast rostit într-un moment neprielnic. Pentru orice privire cu subînțeles sau pentru orice mesaj ambiguu.

5 minute de Dave Brubeck

luminite in brad

Gogoniță gogonea

Înfofolită bine-n haine groase, umblam buimacă prin piață, încercând să-mi aduc aminte care erau produsele pe care le-am trecut pe lista de cumpărături, listă pe care am uitat-o pe birou, firește. La un moment dat am ajuns lângă o tanti ce vindea varză și murături. Trecută bine de 40 de ani, alegea murături pentru o clientă la fel de înfrigurată ca și mine. „Haha, ce haios sună cuvântul ăsta „gogonea”. Diminutivul o fi „gogoniță” sau „gogoneață”?”, mi-am zis și-am zâmbit tâmp, asemenea unui om care face o glumă pe care doar el o înțelege.

Tanti care vindea murăturile mă vede că stau și-o privesc. Îmi zâmbește și mă întreabă, pe un ton cald și familiar, cu ce mă servește. „Ia zi, mamă, cu ce te servesc?”, apoi se întoarce să ia bancnota din mâna clientei care-și aștepta nerăbdătoare punga cu gogonele. „Io? Aaah, io aș vrea o varză, să fac niște sarmale”, îi zic pe-un ton timid și pierdut, că încă nu scăpasem de gândul cu diminutivul gogonelei.

Se întoarce iarăși la mine, mă privește din cap până-n picioare pentru câteva secunde și-apoi îmi mai zâmbește o dată. „Ia stai, mamă, că-ți dau eu ceva bun. Uite, ce zici de varza asta cu frunza subțire?”, și se uită la mâinile mele sfrijite care înghețau ținând o plasă. „Ni cât e de subțire frunza, o să poți face sarmale ușor cu ea, dacă asta vrei. Și-ți dau și varză tăiată, să pui deasupra în oală. Să vezi ce aromă o să dea, mhm”, a concluzionat tanti.

„Mda, drept îi că io-s cam slabă, n-am putere să strâng varza cu frunze groase.”, și de îndată o văd pe tanti cum pune varza-n plasă, o așază pe cântar și-mi calculează totalul. Și uite așa am cumpărat o varză acră cu frunze subțiri. The end.

Totuși, care-i diminutivul gogonelei?

În altă ordine de idei, am făcut sarmale (la cuptor, în oală de lut, cu multă afumătură), dar am făcut și bradul. Am muncit, cot la cot cu Laurențiu, vreo 4 ore. Dar a ieșit bine! Doi ani în sticle și doze de bere adunate-n camera lui. Doi ani în care piticul nevrotic, ăla resposabil cu ordinea și curățenia, a făcut spume și crize de epilepsie de fiecare dată când intram în camera lui Laurențiu și vedeam toate dozele înșirate-n cameră. Acum s-a liniștit piticul. E calm și sănătos.

Să fim cu toții sănătoși, că de bani oricum n-o să avem prea mult parte!


Amintiri din copilărie: Diascopul și diafilmele!

E vechi, sigur are mai mulți ani decât mine și a văzut sute de imagini – diapozitive. A venit la pachet cu mult prea multe fotografii de propagandă comunistă, că așa era … moda! Aparatul ăsta – diascopul – e Made in the URSS și după 3 decenii de când a ieșit pe ușa fabricii, împachetat într-o cutie groasă, încă mai funcționează. Diapozitivele sunt, majoritatea, din 1976, din colecția „Copilărie fericită”. Lista de imagini cuprinde diverse vizite de-ale tovarășilor Elena și Nicolae Ceaușescu în școli, evenimente la P.C.R, diafilme care înfățișează conduita în societate etc. Nu lipsește nici seria de imagini cu … Moș Gerilă! :))

colectia copilarie fericita
diascop si diafilme

Diafilmele cu povești au fost rulate de sute de ori. Uneori ne făcea mami pancove umplute cu gem de prune și ne adunam aproape toți copiii de pe scară și ne uitam la povești. Însă fotografiile cu tovarășii abia au fost văzute o dată. Cel puțin în ceea ce mă privește. Nu-mi plăcea să privesc niște imagini cu necunoscuți, mă plictiseam și adormeam. Am copilărit în anii ’90, și deși sunt născută imediat după jumătatea anilor ’80 nu-mi amintesc detalii despre cum arătau cei dintâi cizmari ai țării.

diafilm

În copilărie, când se strica televizorul (și dihania neagră, care-mi electriza părul când o ștergeam de praf, se strica tot la câteva luni!), diascopul îl înlocuia destul de bine. Așa am ajuns să cunosc povestea lui Cuore și am învățat povestea punguței cu 2 bani, încă dinainte de a învăța să citesc. Am avut multe diafilme în rusă pe care ni le mai traducea mami când avea timp.

film

Apoi am descoperit poveștile radio. La început ascultam poveștile de la Radio România, apoi odată cu apariția postului de radio local, ajunsesem să îndrăgesc vocea caldă a doamnei care spunea poveștile. Nu mai știu cum o cheamă, cine era, dar aș recunoaște acea voce și azi, dacă aș auzi-o. Probabil din același motiv ador să ascult audiobook-uri, chiar dacă nu-s în limba română.

Vă mai amintiți de diafilme?

Oradea în 2020 – a doua etapă

V-am mai povestit deja despre proiectul acesta, organizat de Fundația Albin. Ei bine, prima etapă – cea în care echipele de elevi trebuiau să prezinte viața culturală din Oradea printr-un proiect prin care se poate atrage atenţia asupra vieţii culturaleşi pline de oportunităţi a oraşului. Proiectele depuse pot fi văzute aici. Simpatice ideile pruncilor, spre exemplu, un proiect vizează ca în centrul comercial Lotus devină un adevărat centru cultural istoric, unde, printre altele, tinerii vor putea viziona filme în „cel puțin” … 7D.

A doua etapă a concursului a început deja și se încheie în 10 ianuarie. Tema acestei etape e „Realizarea unui plan de circuit turistic, prin care se prezintă locurile, clădirile faimoase ale orașului Oradea.”

Detalii despre întregul proiect adresat elevilor găsiți pe site: oradea2020.ro

oradea in 2020

floare in zapada

Frumoasă iarna, dar …

În Oradea străzile sunt curate, cel puțin principalele străzi (pe unde am mers ieri și azi) sunt deszăpezite și se circulă destul de bine pentru condițiile de iarnă cu ninsoare. S-a intervenit cu diverse utilaje, s-a dat la o parte zăpada de pe străzi și astfel s-au creat „dealuri” de omăt jegos pe marginea străzii. Problema e că pe marginile șoselelor sunt amplasate stațiile de autobuz, trecerile de pietoni și … stațiile de taxi.

Să vă dau exemplul stației de taxi de pe bd. Dacia, unul dintre cele mai mari și mai circulate bulevarde din Oradea. Ei bine, ca să ajungi la taxi, trebuie să intri cu cizmele prin grămezile de zăpadă jegoasă, pe alocuri topită (sau, mai rău, să patinezi pe zăpada înghețată). Azi dimineață, pe bd. Decebal în stația de autobuz, oamenii intrau în munții de omăt murdar pentru a urca în autobuz.

Știu că nu-i treaba RER să curețe trotuarele, dar măcar stațiile de autobuz și pe cele de taxi să le deszăpezească. Că acum se circulă mai des cu mijloacele de transport în comun. Și zău că nu-i deloc plăcut să te uzi la picioare încercând să ajungi la un taxi sau la un autobuz.

Și ca să nu-mi ia nimeni în nume de rău acest articol, iote încă o poză cu o floare înzăpezită și exagerată-n AfterShot!  😀

floare in zapada

instaFlower

Florile zăpezii

N-are vreo valoare sau vreo utilitate prima poză de mai jos, alta decât cea de a-mi oferi ocazia de a mai scrie un articol pe blog. Tremuram de frig când am făcut-o, ba chiar am căzut cu fundul-n zăpadă încercând să pozez niște boboci de la nivelul la care crescuseră. Am ales să v-o arăt pentru că-mi place contrastul dintre zăpadă și floarea mov, dar mai ales senzația de învechit și putrezit pe care o lasă amestecul de verde, mov și albastru din fundal.

Am exagerat imaginea-n Corel AfterShot Pro (e un program ieftin de editare foto, potrivit pentru cei ca mine, neofiți într-ale fotografiei), cu setarea default numită Cross Processing. Dacă mai sunt utilizatori de AfterShot prin zonă poate-mi dați idei de presetări sau o sursă unde pot găsi mai multe. Că cele default sunt puține și … banale!

Hai s-o numim instaFlower, că seamănă cu un efect specific instagramului 😛

instaFlower

În altă ordine de idei, de Moș Nicolae am „pozat” florile din grădina blocului. Presimțeam că va ninge-n curând – că nu mă mint ele, durerile de spate! :))) . Pentru că tot a nins abundent în ultimele zile, azi am ieșit să pozez aceleași flori încărcate de zăpadă. Ce contrast frumos, nu-i așa?

flori din gradina

Caragiale in tramvai

Evenimente în Oradea, decembrie 2012

  • „Caragiale în tramvai” – în 8 și 9 decembrie, de la ora 15

Spectacolul începe din stația Nufărul (capăt de linie), într-un tramvai Siemens. Va fi jucat colajul de piese „Caragiale în tramvai” pe care l-am văzut la Toamna Orădeană. Cu  Petre Ghimbășan, Adela Lazăr, Mihaela Gherdan, Șerban Borda, Anca Rusu Sigmirean și George Voinese. Puteți vedea la Răzvan un montaj video sau, cel mai bine, mergeți să vedeți spectacolul în tramvai! (foto: dreamstudio.ro)

Caragiale in tramvai

  • „O cană de fericire” – 5-23 decembrie, între orele 11 – 23

Acțiunea are ca scop strângerea de fonduri pentru familii nevoiașe. Dacă treci prin centru, poți bea un ceai cald sau vin fiert, iar de banii strânși vor fi achiziționate obiecte de îmbrăcăminte, jucării și dulciuri pentru 30 de copii cu vârste între 6 și 14 ani.

cana de fericire rotaract oradea

  • Schimb de Cărți Oradea, 16 decembrie, ora 16, în Stage!

Ediția lunii decembrie, cu tot cu Secret Santa (la fel ca și anul trecut!) va avea loc în Stage, în 16 decembrie, de la ora 16. Dacă doriți să participați la Secret Santa, vă rog să-mi scrieți pe e-mail 

schimb de carti decembrie

  • Ioan Bocșa și Ansamblul de Muzică Tradițională Icoane, 16 decembrie, ora 19, Teatrul Regina Maria

Concert Ioan Bocșa și Ansamblul de Muzică Tradițională Icoane, “Colinde și cântece rituale din Transilvania”. Spectacolul va avea loc la Teatrul Regina Maria. Biletele sunt puse în vânzare la sediul Casei de Cultura Oradea, Piața Ferdinand, nr. 4, putând fi achiziționate și înainte de spectacol, în limita locurilor disponibile. Prețul biletelor variază între 25 lei și 60 lei, în funcție de locul ales în sală.

concert ioan bocsa

  • Oradea 2020 – concurs pentru elevi: Oradea ca şi Capitală Culturală

Imaginaţi-vă: în 2021 Oradea este una dintre oraşele câştigătoare. Pentru un an, oraşul nostru va purta titlul de Capitală Culturală Europeană.

Aici intervine creativitatea voastră!

Sarcina: voi sunteţi echipa de proiect din spatele proiectului câştigător. Voi aţi întocmit lista de proiecte, care prezintă evenimentele şi activităţile pe care aţi oferi europenilor. Prin ce activiăţi aţi prezenta viaţa culturală din Oradea? Descrieţi un proiect prin care se poate atrage atenţia asupra vieţii cultural şi pline de oportunităţi a oraşului. Prezentaţi-ne planul unui eveniment de acest gen.
Să nu vă fie frică de ideile măreţe!

Rezolvările pot fi încărcate pe site până la data de 13 decembrie (informaţii technice: încărcarea proiectelor se va face în aceeaşi mod precum şi completarea foii de date a echipelor, în meniul utilizatorilor).

Fiecare proiect încărcat va fi publicat pe site la miezul nopţii pe data de 13 decembrie. Începând cu această dată se va putea anunţa prietenii să voteze, pentru care vor avea la dispoziţie 5 zile. Tot în acest timp va vota şi juriul.

P.S: nu există limite în ceea ce priveşte forma de predare a proiectelor, deci sunteţi liberi să vă încărcaţi munca în format video, fotografii, text sau un mixt a acestora. Lăsaţi-vă fantezia să zboare!

Detalii pe site!

  •  Campanie de colectare de hrană pentru „Prietenii Pisicilor”, 22 decembrie, orale 10-21, Era Shopping Park

De vreo 2 ani încoace voluntarii centrului de adopții organizează de Crăciun câte un eveniment pentru a strânge hrană pentru pisicile din adăpost. Dacă vreți să sprijiniți adăpostul de mâțe, aduceți o conservă pentru mâțe, o pungă de mâncare sau un sac de nisip. În prezent sunt peste 30 de pisici în centru, toate curate și îngrijite (le-am vizitat recent, se lipesc de oameni ca scamele de pantalonii negri), dar și costurile cu întreținerea adăpstului sunt destul de ridicate. Mai mult, veți putea cumpăra calendare cu pisicile din adăpost (cu fotografii foarte bune realizate de Narcisa Buzlea), iar banii strânși sunt utilizați pentru sterilizarea/castrarea pisicilor ce intră în adăpost, deparazitare, tratamente, operații. Că în centrul de mâțe ajung, din păcate, și pisici maltrate, dar care au învățat, treptat, să fie sociabile și blânde cu oamenii. sursa

 campanie-colectare-donatii-pentru-pisicute-era-shopping-park

 

UPDATE:

  • Cake Day Oradea, 11 și 12 decembrie

“Cake Day” este o campanie caritabilă iniţiată de studenţii Facultăţii de Medicină şi Farmacie din cadrul Universităţii din Oradea cărora li s-au alăturat şi studenţii de la Facultatea de Ştiinţe Socio-Umane, fiind implicaţi anual peste 20 de voluntari.

În acest an, ”Cake Day” se află la cea de-a şasea ediţie şi are ca scop sprijinirea copiilor proveniţi din familii cu o situaţie materială precară. Credem că este important să dăruim câteva clipe fericite celor nevoiaşi. Din fondurile colectate, copiii din centrele de plasament se vor bucura de sărbători de îmbrăcăminte, dulciuri şi jucării.

 În preajma Crăciunului, organizatorii Cake Day Oradea îi invită pe toţi cei care vor să contribuie la o cauză umanitară să vină la Universitatea din Oradea în perioada 11-12 decembrie pentru a dărui jucării, hăinuţe şi pentru a servi o prăjitură delicioasă. Fondurile adunate din vânzarea prăjiturelelor vor fi donate copiilor defavorizaţi.

Persoanele interesate să contribuie cu donaţii la această campanie umanitară sunt aşteptate:

–  Marţi, 11 decembrie, de la ora 9,  la Facultatea de Ştiinte Socio-Umane din Oradea.

– Miercuri 12 decembrie, de la ora 12, la Facultatea de Medicină şi Farmacie din Oradea.

 

Dacă mai știți voi și de alte evenimente, dați de știre!

colaj lilisor

De 6 ani :)

Acum 6 ani am părăsit Timișoara pentru Oradea. Și acum 6 ani am început să scriu pe acest blog. Nu mi-am dorit Lilișor.net, dar pentru că Lili.ro și Lili.com sunt domenii irosite (unul e redirecționat către un portal românesc, altul era „parcat”, acum de vânzare pentru o sumă exagerată), am acceptat și domeniul acesta. Oricum toată lumea mă alintă cu „Lilișor” pentru că-s mică. Dar cresc io mare. Sper!

În primii 2-3 ani de blog nu aveam un scop, nu știam ce vreau să obțin din blog, nu-mi imaginam că aș putea câștiga bani din activitatea asta. Așa că datorită blogului am început să învăț singură html la nivel de începător (bibilind tema pe principiul „dacă șterg asta, ce se întâmplă”, notând fiecare cod într-un .txt pentru a repara greșelile făcute intenționat, învățând să fac coduri de banner și să le pun pe blog, să folosesc anumite plugin-uri, am aplicat niște noțiuni de SEO etc). Am mai învățat că, cel puțin pentru mine, WordPress e o platformă muuult mai user friendly decât Joomla (pe care o urăsc din tot sufletul!).

Practic blogul e locul unde-mi permit să testez noțiuni pe care nu le pot aplica la serviciu/clienților.  Și ăsta-i unul dintre cele mai importante roluri ale unui blog personal: mi-a oferit ocazia și locul de a învăța o mulțime de lucruri, sub supravegherea lui Laurențiu firește.

Un alt avantaj al blogului? Am descoperit multe informații valoroase de la voi, cei ce comentați, din argumentele voastre, din ideile voastre.

De la un blog cu refulări și frustrări …

Spuneam că am pornit la drum fără a avea un scop. Am trecut prin toate fazele prin care trece un blogăr amator: entuziasm, apoi frustrare urmată de o stare de apatie și, în cele din urmă, i-am găsit blogului (zic io!) un rost. La început era la modă să te plângi pe blog. E interesant cum reușim noi, oamenii, să facem din țânțar un armăsar pentru a avea un  motiv ca să ne plângem de milă. Am trecut și prin faza asta. Am învățat că nu-i deloc productivă și că nu mă ajută la ceva.

Consider că sunt mai câștigată dacă scriu despre lucruri și evenimente utile. Despre ceea ce-mi place mie să fac: să citesc, să merg la teatru, la concerte, să gătesc.

… la un blog de gospodină modernă 🙂

Sigur că o mai iau pe arătură, sigur că mai am momente când scriu și prostii. Și asta pentru că încă mai învăț cum să-mi canalizez energia și ideile, să filtrez ce e important pentru public și ce nu, cum să abordez anumite situații și ce merită să apară pe blogu-mi. Dar, mai presus de toate, încă mai lucrez la un stil de a scrie. Și vreau ca blogul să rămână acel loc unde pot învăța din munca mea și din greșelile mele.

În ultimul an am participat la foarte multe evenimente, m-am implicat în diverse proiecte și de fiecare dată am căutat să anunț cât mai mulți orădeni despre acestea. Și asta pentru că am auzit de multe ori expresia „În Oradea nu se întâmplă nimic”, deși nu e tocmai adevărat. Numai în Moszkva sunt organizate concerte aproape în fiecare sfârșit de săptămână, iar piesele de teatru de pub au devenit din ce în ce mai populare și mai numeroase. Și pentru că mereu cer feedback după un eveniment, mi-aș dori să-mi scrieți părerile voastre despre evenimentele orădene la care vă invit.

Spre exemplu, Ioana Orțan (pe care unii dintre voi o cunoașteți de la Gala Traficantului de Cultură), mi-a scris câteva rânduri despre spectacolul „Lumină Lină”, de la Toamna Orădeană:

 Lumină lină este un spectacol care m-a impresionat profund. A-l asculta pe Victor Rebengiuc interpretând poezii este un privilegiu, iar modul în care Grigore Leșe ne-a cântat sufletul a lasat o amprentă asupra mea. Interpretarea celor doi a introdus publicul într-o capsulă în ca nu există timp și spațiu. Mi-ar placea să revăd acest spectacol.

Iar pe Bogdan Pater l-am rugat să-mi scrie despre piesa de balet „Don Quijote”, pusă-n scenă de trupa teatrului „Oleg Danovski” din Constanța, tot la Toamna Orădeană:

Foarte simpatici și eleganți dansatorii de la Oleg Danovski. Au reușit să pună în scenă un spectacol antrenant și amuzant, dar mai ales foarte grațios. Nu mă așteptam să îmi placă așa mult baletul, dar le mulțumesc că mi-au oferit ocazia să descopăr baletul.

Întâmplarea face ca ambele opinii să fie pozitive. Dacă voi aveți alte păreri despre spectacolele pe care vi le-am recomandat în 2012, vă rog să-mi scrieți fie în comentarii, fie pe e-mail. Voi publica ce-mi trimiteți dacă sunt păreri argumentate, dar nu accept texte cu atacuri la persoane și injurii nefondate. Că nu mai avem de 14 ani, da?

Obiceiuri bune 🙂

De ce insist cu teatrul, de ce tot recomand cărți ori vă îndrum să mergeți la diverse evenimente culturale? Nu pentru că m-aș considera un om cult și foarte inteligent, pentru că nu-s. Dar sunt conștientă că dacă eu nu învăț constant, nimeni n-o va face pentru mine. Și mai știu că-s curioasă ca o mâță, că-s atât de multe lucruri interesante pe lumea asta, încât e păcat să trăiesc fără a le cunoaște. Că nu întotdeauna ignorance is bliss.

Apropos de cărți, în ultimele zile am ascultat un audiobook, The Power of Habit: Why We Do What We Do, and How to Change, de Charles Duhigg. Am cumpărat versiunea audiobook pt. că aveam prea multe credite strânse pe audible.co.uk. :D. Printre altele, cartea descrie cum suntem dominați de obiceiuri bune sau rele și cum ne pot influența viața. Nu e genul de self help book – că nu dă sfaturi mură-n gură-, ci mai degrabă prezintă niște fapte pe baza unor studii realizate pe cazuri reale, umane. Firește că fiecare cititor/ascultător trage propriile concluzii.

No bun, după atâta amar de scris, care-i concluzia acestui articol?

Că blogul Lilișor.net a împlinit 6 ani. Anul viitor îl dau la școală, poate învață să facă bastonașe și liniuțe!

colaj lilisor

tarta cu dovleac

Ce poți găti dintr-un dovleac?

Dintr-un motiv care-mi scapă, de fiecare dată când vreau să-mi iau câteva zile libere și anunț ideea asta în mod public, atunci căsuța de e-mail devine un punct de atracție pentru o căruță de proiecte sau evenimente, atunci sună mai des și la ore nepotrivite telefonul. De parcă ideea de a-mi lua câteva zile de odihnă contravine principiilor de funcționare ale acestei lumi. Altfel nu-mi explic de ce în ultimele 3 săptămâni (în presupusul meu concediu de antisocial) am lucrat mai mult.

Dar nu despre concediul meu lipsă vreau să povestim astăzi, ci despre câte tipuri de mâncare/dulciuri poți face dintr-un ditamai ludaiul. Sau dovleac. Că tot a fost Halloween-ul luna asta.

Când au venit părinții mei în vizită, au venit (ca și ai voștri părinți, bănuiesc) încărcați cu tot felul de produse delicioase, făcute de mâinile de gospodină ale maică-mii. Gem de prune, caise ori căpșuni, zacuscă, murături diverse, compoturi felurite, bulion „the real stuff” – cum îl numim – și … 2 ditamai ludaii. Erau atât de mari, încât nu-i puteam cuprinde în brațe. Ambii aveau peste 6 kile.

Dintr-unul singur am făcut de vreo 3 ori supă cremă de dovleac (cu 2 cartofi, un ardei gras, 2 morcovi și condimente – busuioc, dafin), 3 rulade de plăcintă (cu dovleac, măr și morcov, aromate cu portocală, scorțișoară și vanilie), o supă din carne de pui cu dovleac (aroma de dovleac o completează foarte bine pe cea de pui), o tavă mare de ludai la cuptor și … pentru că încă mai aveam, am dat și altora. Prefer să împart mâncarea cu prietenii decât să o las să se strice, irosind-o!

Ariadna, spre exemplu, a făcut 2 tipuri de cupcakes și o tartă din același dovleac! Deci dintr-un ditamai bostanul au ieșit vreo 5 feluri diferite de mâncare. Ar fi ieșit și mai multe dacă aș fi avut răbdare să caut rețete pe blogurile culinare.

Aromat cu diferite esențe (portocală, scorțișoară, lămâie, vanilie etc) sau condimentat bine – mai ales cu ardei iute -, dovleacul e o legumă delicioasă și-i păcat să nu-l gătiți în fel și chip.

lectura de concediu

Concediul unui antisocial

Atunci când te implici cu drag în proiecte după proiecte, oboseala pare să se evapore. Sau poate că am ignorat-o, așa cum fac cu multe lucruri indezirabile.

Însă după 2 ani fără concediu, simt nevoia să mă retrag, pentru câteva zile, într-o cabană caldă pe-un vârf de munte, fără să fiu nevoită să mai aud gândurile unora, ideile altora, presupunerile tuturora. Să șed singură, cu ceaiul cald și să citesc. Să dorm cât și unde vreau. Sau să mă pierd prin Oradea, pe străduțe umbrite de castani.

Nu putem fi cu toții perfecți, cu umorul lui George Carlin, zâmbetul de Colgate, trupul de zeu și înțelepciunea lui Ghandi sau Confucius. Mai avem nevoie și de iarbă, nu doar de gazon ideal!

Mi-s dragi toate proiectele la care am lucrat în ultimii 2 ani. Mi-au rămas dragi mulți dintre oamenii cu care am lucrat și cu care lucrez. Adevărul e că nu-s tocmai o persoană ușor de tolerat, nu știu să fac glume bune și scot destui „porumbei” pe gură atunci când sunt epuizată psihic. Iar uneori orgoliile complicate și frustrările pe care alții le aruncă pe umerii celor din jur pot fi mai extenuante decât munca fizică.

Mi-e dor să gătesc ceasuri întregi. Mi-e dor să fiu antisocială. Așa că de azi intru într-un concediu de … lectură și gătit. O carte e doar o carte, n-are cum să fie (sau să pretindă că e) altceva, la fel cum o cină pregătită cu drag e … doar o cină delicioasă!

lectura de concediu