Anul trecut, în deschiderea Festivalului de Teatru Scurt din Oradea, s-a jucat Scripcarul pe acoperiÈ™, o piesă pe care-am văzut-o … de câteva ori. Anul acesta, pentru că sunt sigură că am prieteni care n-au cu cine să meargă la teatru, voi face o faptă bună È™i voi însoÈ›i pe cineva la teatru. La piesa
Year: 2012
Multe tablouri, o cameră cu pereții decorați cu ceasuri, proiecții de filme, concert de muzică clasică, dar mai ales un recital extraordinar susținut de Cozmin Sime. Cam asta a însemnat Gala Traficantului de Cultură Internațional pentru mine. Ah, da, era să uit de faptul că gala s-a ținut în Palatul Sonnenfeld. Sau clădirea cu Moszkva
La cinema la un film nou românesc?
Cred că ultima dată când am fost la cinema la un film românesc a fost la Festivalul de Comedie din Cluj. Am văzut atunci Cuibul de viespi (poți vedea tot filmul pe youtube), o tragi-comedie despre egoismul și răutatea din sânul „iubitor†al unei familii înstărite. Sau să fi fost Kapitalism?! Nu mai contează. Cert
Am crezut că voi reuși să-mi păstrez calmul. Am crezut că mă pot stăpâni, că nimic nu mă va convinge să mă răzgândesc. Aveam impresia că sunt cea mai hotărâtă persoană de pe lumea asta. Până acum o oră! A început pe la 5 și jumătate. Până atunci a dormit ca valiza-n gară, bălind din
Ce bibliotecă impresionantă am, nu-i așa?! Îmi doresc un astfel de set de ceai, dar la un preț normal. Știu că mi-s zgârcită, dar mi se pare exagerat să dau 80-100 de lei pe o ceașcă, o farfurioară și-un ceainic de 300 ml. Primăvara asta am avut vreo 5-6 brândușe înflorite. Asta-i una dintre ele.