Category Archives: Filme și filmulețe

Că-mi plac filmele, nu-i un secret. N-am un gen favorit, dar îmi plac filmele din care învăț ceva. Cum ar fi, să prăjesc un iepure vânat în pădure. Uneori și filmulețele cu prostioare sunt utile. Înveți ce să nu faci când vânezi un iepure în pădure, de exemplu.

La cinema la un film nou românesc?

Cred că ultima dată când am fost la cinema la un film românesc a fost la Festivalul de Comedie din Cluj. Am văzut atunci Cuibul de viespi (poți vedea tot filmul pe youtube), o tragi-comedie despre egoismul și răutatea din sânul „iubitor” al unei familii înstărite. Sau să fi fost Kapitalism?! Nu mai contează. Cert e că producții românești nu prea am văzut prin sălile de cinema. Spre exemplu, a rulat în vreun cinematograf din Oradea pelicula „Bună, ce faci?”? Că filmul e reușit, împreună cu Ioana am râs cu lacrimi de stângăciile personajelor!

Poate că ați fost prea ocupați cu lansarea noului iphone și ipod nano și ați ratat știrea cu premiera filmului „Despre oameni și melci”. O comedie, dacă ne luăm după descriere și afiș, o poveste tragi-comică, pentru cei care știu cât de reală e situația prezentată în film. Urăsc expresia „pe vremea mea”, mai ales că sunt atât de tânără. Însă cert e că cei care-am copilărit în anii ’90 am auzit și-am văzut tot felul de situații cu prieteni și vecini care, disperați fiind după pierderea locului de muncă de la uzină, ar fi făcut aproape orice pentru a face rost de bani. De fapt, uitați-vă la Kapitalism (e film românesc, nu vorbesc de cel regizat de Michael Moore) înainte de a vedea „Despre oameni și melci”.

O bună parte din echipa de actori a ajuns și-n Oradea astă seară, printre care și Dorel Vișan, celebrul senator al melcilor, frumoasa Monica Bârlădeanu, Andi Vasluianu și regizorul Tudor Giurgiu. N-a lipsit nici Sebi Lupu, cel care l-a interpretat pe … Sebi, muncitorul din uzină. Potrivit spuselor regizorului, când a studiat actorii Teatrului Regina Maria, a pus ochii pe Richard Balint (pentru un actor atât de talentat, nu m-ar surprinde dacă l-ar „fura” vreun teatru bucureștean), însă l-a ales pe Sebi pentru că monsieur Balint pare prea … intelectual pentru un muncitor în fabrică. Deși noi, orădenii, știm cât expresivi sunt cei doi actori, mai ales atunci când se întâlnesc pe micuța scenă din Stage.

„Despre oameni și melci” e un film românesc ce merită văzut.

Sigur, nu-i musai să mă credeți pe cuvânt. În definitiv, ce știu eu despre filme? Eu doar dresez pisica!

Despre oameni și melci

Copilărind în anii ’90 și având un tată care nu rata vreodată buletinul de știri de la 7 seara am auzit aproape seară de seară despre economie, fabrici care-și închid porțile, privatizări, afaceri noi și lista poate continua. Sunt sigură că și tu ai avut un vecin sau o cunoștință care într-o zi s-a trezit cu o idee, a făcut tot ce-a putut ca s-o pună-n practică și azi e un om înstărit. Nu-i bogătaș, dar e un om căruia îi merge bine și nu rabdă de foame.

Într-o vreme erau la modă crescătoriile de prepelițe, de struți și  fermele de … melci. S-au făcut articole și reportaje despre cum micuța moluscă ne poate scoate din sărăcie. Condiția fiind să reușești să ții melcii în țarc. Că, deși ei par mici, neajutorați și foarte înceți, adevărul e că melcii-s iuți. Și dispar rapid din perimetru.

Dacă te-ai uitat urât la melc, se oftică și pleacă-n altă fermă! Te simte melcul, simte dacă ești om bun sau om rău. Dacă-i lași impresia că salata pe care i-ai adus-o e pentru a-l îngrășa, intră în greva foamei. Cu un melc trebuie să te porți cu mănuși, de parcă ar avea cochilia aurită.

În 14 septembrie va avea loc premiera filmului românesc „Despre oameni și melci”, o producție despre ideea năstrușnică a unor angajați de la o uzină de a-și păstra locurile de muncă după ce investitorul care cumpără fabrica decide s-o transforme într-o fermă de melci. Fiind vorba de-o comedie, mă intrigă ideea de film amuzant cu … melci. Așa că-s tare curioasă.

Avanpremiera filmului va avea loc  în 13 septembrie, de la ora 19.00, la Hollywood Multiplex în Lotus

Premiera nationala este programată pentru 14 septembrie la Hollywood Multiplex din Lotus și la Cortina Digiplex din Oradea Shopping City.

Dacă vrei să vezi filmul în Oradea, poți câștiga invitații pe blogurile lui Laurențiu, Ioana, Cipri și Muzicădevest.

Albă ca Zăpada, crispată ca scândura!

De vreo oră râd ca nebuna citind pe DailyMail valul de articole care-a apărut pe tema „Kristen Stewart cheated on Robert Pattinson”. Mă distrez mai bine decât m-aș distra la un circ cu urangutani beți și drogați.

Norocul meu cu google plus, că altfel sigur aș fi ratat distracția asta. Pe Google+ poți vedea trending topics. Kristen Stewart era pe primul loc. Ok, că-i o actriță atât de bună încât și pisica mea e mai expresivă, știm deja. Dar na, de curiozitate am intrat pe topic. Ce să vezi? Kristen Stewart și-a înșelat iubitul. Cu englezul Rupert Saunders, regizorul filmului Snow White and the Huntsman.

Pfoai, șoc și panică pe fanii Twilight care acum caută cărți cu vrăji voddoo pentru a se răzbuna pe cea care i-a frânt inima britanicului și „răvășitorului” Robert Pattinson. Să se consemneze: nu mai există Team Edward și Team Jacob, ci cele două tabere s-au unit în Team Robert. Cum a îndrăznit fata să-l înșele pe tânărul actor care a fermecat atâtea adolescente cu părul lui vâlvoi? Că dacă ar fi vorba să joace într-un film fără părul ăla vâlvoi, ceva-mi spune că ar ieși cam șifonat!

Dar stai! Că it get’s better, cum ar zice americanul. Mai știți cazul Chris Crocker și Leave Britney Alone? No, check this out! O englezoaică, foarte în temă cu tot ce se întâmplă în lumea actorilor, a postat pe youtube un clip asemănător. Ba chiar plânge pentru Robert și nu înțelege de ce femeia aia nenorocită a putut să-i facă atât de mult rău, înșelându-l cu un regizor de 41 de ani.

Clipul e savuros, am râs ca o prostovană, singură în fața laptopului în timp ce mâța miorlăia disperată să închid clipul! După primul minut s-a ascuns sub un fotoliu, n-a mai rezistat! Dacă femeia e bolnavă psihic anunțați-mă, că promit să nu mai râd! De oamenii care au probleme medicale nu râd, serios! Că nu-i vina lor!

 

Toate ca toate, dar voi vă dați seama că Kristen Stewart e considerată o femeie mai frumoasă decât superba Charlize Theron? Căci în film domnița Stewart o interpretează pe Albă ca Zăpada, iar Charlize e mama vitregă. Ceva-mi spune că regizorul i-a dat rolul lui Stewart numai pentru că avea chef să „guste” ceva mai tânăr. Deși nici nevasta regizorului, de 33 de ani, n-arată rău! Oricât de tinerică și de albă ar fi Kristen, nu-i mai frumoasă decât Charlize. Și nici mai senzuală. Că domnița Stewart e atât de expresivă și de senzuală precum o scândură vopsită. Dar cine-s io critic gusturile oamenilor în materie de filme și actori? Uitați-vă la ce vreți, că d-aia avem democrație! Cât încă o mai avem!

Extremely Loud & Incredible Close

Ecranizarea nuvelei cu același nume, lansată în 2005 și scrisă de Jonathan Safran Foer, Extremely Loud & Incredible Close e un film impresionant. Ok, nu atât de impresionant încât să-mi smulgă vreo lacrimă (tot n-am găsit filmul ăla care să mă facă să plâng!), însă atinge câteva puncte sensibile. Tragedia din 11 septembrie, pierderea unui părinte, relația dintre tată-fiu și mamă-fiu.

Personajul principal e Oskar Schell, puștiul de 9 ani care pornește în căutarea unei încuietori pentru o cheie pe care o găsește într-o vază din dulapul tatălui său, victimă în atacurile din 11 septembrie. Am rezonat cu micuțul mai ales  în momentele de social awkwardness. Probabil viața într-un oraș mare, prea multe informații despre pericolele care ne pândesc la orice pas ne transformă în ființe dominate de fobii.

De notat monologul lui Oskar!

Coloana sonoră e semnată de Alexandre Desplat și cred că ăsta e un motiv bun să vezi filmul ăsta.

The Virgin Suicides

Când a apărut la televizor, a fost difuzat la ore târzii ale nopții. La fel ca și Interviu cu un vampir. Așa că n-am văzut filmul The Virgin Suicides atunci când a fost difuzat de ProTV, parcă. N-am crescut având televizorul în dormitor, pornit la orice oră.

Subiectul dezbătut, deși nu e bazat pe o întâmplare reală, e sensibil și discutat mai mult în spatele ușilor închise. În cartierul unde am locuit 2 fete, mai tinere decât mine, încercaseră să se sinucidă din motive diverse: un eșec școlar și un eșec în dragoste. Sau cel puțin astea erau zvonurile care circulau. Iar filmul nici nu apăruse pe piață atunci.

În The Virgin Suicides lașitatea pe care o atribuim sinucigașilor e frumos ascunsă în spatele dragostei adolescentine, iubirii neîmpărtășite într-o societate dezvoltată, dar pudică. Și dominată de aparențe.

Însă trage un semnal de alarmă: religia dusă la extrem e dăunătoare. În film, mama fetelor părea să aibă creierii spălați și albiți cu detergentul numit religie. Poți să crezi în ce vrei, chiar și în Flying Spaghetti Monster, dar păstrează-ți mintea limpede și gândirea rațională.

Filmul a fost regizat de Sofia Coppola, de unde și notorietatea de care s-a bucurat producția. Dar cred că și Josh Hartnett, cu tot cu părul ăla pămătuf, a asigurat popularitatea filmului în rândul tinerelor.

Mi-a plăcut coloana sonoră, e oleacă deprimantă, dar în același timp liniștitoare: