Tag Archives: ciuperca

Ciuperca, Oradea-3 martie 2010

La Ciuperca se văd câteva schimbări. În bine, evident. Pesemne cineva se îngrijeşte şi de acest simbol al oraşului.

Au început să apară felinare. Ce-i drept, doar sus, lângă restaurant. Coşuri de gunoi mai multe. Din păcate, unele sunt golite pe scări. Ţăranii nu vor să-şi schimbe obiceiurile.

Vremea a fost excelentă azi. Mulţumiri Electrica pentru “distracţiile” din ultimele 2 zile 🙂

Distractii de iarna: la sanius de pe dealul Ciuperca

Ce fac orădenii care n-au bani de Predeal ori Sinaia? Își iau sacul de nailon/ punga/ bucata de mușama/ lopățica de deszăpezit și se bucură de iarnă pe dealul de la Ciuperca. Sau merg la Hidișel, dacă au mașini!

Pentru că n-avem mașină și nici buget de stațiuni montane, am ales varianta Ciuperca. Ne-am „împachetat” bine în geci groase, 2-3 perechi de pantaloni (sau echipament de ski pentru cei mai norocoși) și fulare pentru a nu ne îngheța dinții în timp ce urlam la coborâre.

Când am ajuns noi la Ciuperca, pe la vreo 7 jumate seara, pârtia improvizată era plină de copii și tineri. La baza dealului stăteau vreo 4-5 băieți mai solizi pentru a-i opri pe vitezomanii zăpezii, mai ales că prin apropiere trece și trenul.

Laurențiu și Strop n-au vrut să se dea pe pârtie, nu din motive de frică ci „din alte motive”. 😀

Noi, fetele, împreună cu Dan, ne-am distrat până am înghețat. Eu m-am retras de îndată ce am constatat că nu-mi mai simt degetelele de la picioare și după ce unul din băieții de pe acolo și-a spart nasul.  Culmea e că tipul respectiv a stat pe margine vreo 3 ture, cât să nu-i mai curgă sângele, și apoi s-a urcat din nou pe folia de nailon.

Distracții ieftine de iarnă pentru orădeni!

p.s: știu că s-a topit zăpada dar e un bun motiv să-mi aduc aminte de ce sunt răcită de Crăciun! 😀

Concluzii …

N-aş vrea să mi se reproşeze că am ieşit şi eu odată în Europa şi gata, m-am scârbit de România. Nu, dezgustul faţă de anumite lucruri care se întâmplă aici are vechime.

Da, Austria e o ţară superbă dar cred că totul are un preţ. Un preţ al civilizaţiei, spun eu. Faţă de localităţile româneşti pe lângă care am trecut în ultimele luni, satele austriece arată impecabil. Gardurile vii sunt tunse şi aranjate, florile stradale colorează atmosfera iar indicatoarele sunt vizibile. Să nu mai spun de calitatea şoselei.

Pe drumul spre Viena am văzut un singur cimitir aşezat la ieşirea din localitate, aproape de şosea. Diferenţa faţă de multe cimitire săteşti de la noi şi cel văzut e că între gardul cimitirului şi şosea erau 2 rânduri de copaci şi un şanţ. Ştiu ei ce ştiu!

În Ungaria mi-au plăcut limitatoarele de viteză din şosea amplasate la intrarea în localităţi. E o idee bună, ar trebui implementată şi la noi. Pădurile de pe marginea autostrăzii sunt îngrădite, astfel că deşi sunt indicatoare ce avertizează asupra pericolului de animale sălbatice ce pot sări pe şosea, gardurile s-au dovedit destul de eficiente şi nu ne-am întâlnit cu ursu-n drum.

În Slovacia autobanda nu e atât de strălucită, se simt denivelările din şosea. Dar au peisaje frumoase.

În Cehia am văzut câteva panorame superbe, cum spuneam în postul anterior, văi abrupte împodobite de păduri. După Brno am trecut prin Palava (adevărul e că n-am prea înţeles multe din indicatoarele lor), ceva lac imens unde oamenii se dădeau cu bărcile (cum le zice la ambarcaţiunile alea de 1 persoană care au aripioară de rechin? de vreo jumate de oră mă chinui să-mi amintesc denumirea lor). Oricum superbă zona. Brno în schimb arată ca un oraş comunist, de la depărtare. Cu siguranţă e un oraş frumos, însă de pe autobandă se vedeau blocurile comuniste acum colorate în albastru, portocaliu şi verde, pentru a masca cenuşiul original.

În România avem de toate dar nu ştim să le exploatăm potenţialul turistic. Preferăm să ne îngropăm în gunoaie. La noi, la intrarea într-o localitate, putem admira gunoaiele aruncate pe marginea drumului. Sau rablele ce-şi fac veacul pe unde au fost părăsite de şoferii sătui de piece of shits.

În ţărişoara noastră am văzut peisaje incredibile, avem păduri superbe, zone care ar putea atrage turiştii dacă cineva ar avea grijă de ele.

În Praga locul de unde am făcut poza asta, e amenajat special pentru ca turiştii să vină şi să admire peisajul. Drumul până sus e pavat, e aranjat şi îngrijit.

În Oradea avem Ciuperca, de unde poţi vedea oraşul. Din păcate la noi e în paragină. Gunoaie peste tot, drumul e ca vai de el, iarba e mai înaltă decât un om de statură medie iar coşurile de gunoi lipsesc cu desăvârşire. Păi cum să nu-ţi fie ciudă?!

Nenea Bolojane, se ocupă cineva de Ciuperca? Nu e păcat de locul ăla? Nu e păcat că alţii scot bani din pietre seci şi noi nu ştim să ne valorificăm potenţialul? Haideţi să facem ceva! Măcar trimiteţi nişte inspectori şi pe acolo, nişte angajaţi de la Urbana să ia gunoiul din tufe şi mărăcini. Să tundă cineva iarba aia, că doar sunt destui nenei care se plimbă cu maşinile de tăiat iarba pe umeri, că n-au ce face.