Tag Archives: food

Peste la grill

Ca să nu mai existe dubii că nu aş fi bună de soţie, azi i-am pregătit (de fapt, ne-am pregătit că şi eu pap!) brutei mici peşte la grill.

Aseară i-am curăţat, deşi urăsc să curăţ peşti (mereu am senzaţia că se uită la mine şi mă condamnă că-i tai capul!), i-am spălat bine să nu aibă chestia aia negricioasă înăuntru şi i-am sărat.

Am învelit castronul în folie de aluminiu (să nu iasă mirosul de peşte) şi l-am băgat la frigider până azi dimineaţă.

Apoi am luat condimentele pentru peşte, le-am amestecat cu ulei şi am purces la ungerea bucăţilor de peşte cu maglavisul de ulei şi condimente.

Până am curăţat grillul, până am verificat dacă mai e gaz în butelie, până am reuşit să scap de mirosul de peşte de pe mâini şi am spălat vasele, condimentele au avut timp să intre în carne.

Apoi, la grill am făcut un experiment: o bucată am învelit-o în folie de aluminiu iar restul de carne le-am aşezat pur şi simplu pe grătar.

Le-am lăsat la foc mic aproximativ 35 de minute. După primele 10 minute ne venea să luăm bucăţile de peşte de pe grill şi să le înfulecăm, atât de bine mirosea.

Bucata de peşte învelită în folie s-a făcut bine, diferenţa dintre cele care nu au fost învelite e că era mai moale şi fără coaja puţin arsă.

Uite minunăţia:

peste la grill

Acu, io ştiu că nu arată ca la restaurant, dar noi suntem de la ţară aşa că n-avem bai dacă pătrunjelul nu era vioi ci ud că tocmai îl spălasem.

În caz că vrei un pont despre mujdeiul de usturoi citeşte mai departe: căţeii de usturoi se dau pe răzătoarea mică, apoi se amestecă bine cu sare. După ce s-au omogenizat, se adaugă o linguriţă de oţet şi se amestecă până se face un fel de spumă groasă. După care încet-încet torni ulei, ca la maioneză.

Et, voila! Mujdei pufos de usturoi! Fără aşa ceva noi nu păpăm peşte. Ceea ce înseamnă că azi nu ieşim din casă şi nici nu primim musafiri! 😀

Poftă mare dragilor!

Domacris Parc, Regalo si Zodiac – localuri Lugoj

Am promis că voi scrie despre localurile din Lugoj, cele în care am avut ocazia să cinăm.

Domacris Parc – de evitat!

Primul local unde ne-am aciuiat pentru a ne răcori la un pahar de ceva licoare, a fost Domacris Parc (lângă Parcul Copiilor), o pizzerie mică şi cam murdară. Din fericire la Domacris Parc locurile de nefumători sunt bine delimitate de locurile pentru fumători, unde pui că arată mai bine (canapele din piele, mese curate).

Toaleta e într-o stare jalnică, gresia şi faianţa colorată nu reuşesc să ascundă rugina toaletei şi a robinetelor. Ca să nu mai spun că dispozitivul ăla pentru săpun lipsea cu desăvârşire. Continue reading

tokyo-restaurant-cluj

Tokyo Restaurant – Cluj

Vineri seară, pe nepusă masă am plecat la Cluj, la Restaurantul Tokyo, de pe str. Gh. Marinescu nr 5. Pe drum am avut ceva emoţii, dat fiind faptul că a fost prima dată când am mers la Cluj cu maşina. Cu atât mai mult cu cât era noapte. Aveam în minte tot felul de accidente oribile care se întâmplă pe şosele cu serpentine, tiruri răsturnate, maşini distruse, tot tacâmul. Pesemne trebuie să renunţ la ştirile tv de dimineaţă şi la filmele americane stupide cu Steven Seagal.

Cluj – final frontier!

Despre Cluj ştiam doar că are un primar gospodar şi că galeriile CFR Cluj şi Universitatea Cluj se iau mereu la bătaie când se întâlnesc. Din fericire n-am probat asta. În ciuda lipsei luminii solare, am descoperit un oraş interesant. Dealuri peste tot (un fel de San Francisco al Ardealului), viaţă de noapte, terase multe, cluburi cu firme luminoase interesante, însă o biserica veche m-a fermecat în cele câteva secunde cât am apucat să o văd. Căminele studenţeşti arata bestial în comparaţie cu cele ale Universităţii din Oradea, poliţia chiar patrulează noaptea prin mini-campusul pe care l-am vizitat pe la 3 dimineaţa, iar străzile clujene sunt mai îngrijite decât cele orădene.

Per ansamblu, mi-a plăcut Clujul. Dar Braşovul rămâne cel mai frumos oraş pentru mine. Cel puţin până la proba contrarie.

La restaurant

Am plecat din Oradea pe la ora 9 şi am ajuns la restaurant pe la ora 23.30. Când am intrat pe terasa localului, o tanti într-un costum negru ne-a zâmbit şi ne-a îndrumat spre o masă pentru 5 persoane. La câteva secunde după ce ne-am aşezat a venit la noi o domnişoară îmbrăcată într-un chimonou galben cu flori albastre. Machiată discret, domnişoara ne-a oferit meniurile după care a revenit cu 5 şerveţele din pânză. Le-a aşezat în faţa fiecăruia dintre noi, apoi ne-a oferit o specialitate din partea casei : tofu cu sos de soia şi verdeaţă. Şerveţelele respective sunt pentru spălatul mâinilor înainte de mâncare. Miroseau foarte bine.

După ce am întors meniul pe toate părţile, domnişoara ne-a oferit informaţii despre preparate. Până la urmă am ales un fel de legume prăjite într-un sos, care le-a făcut crocante, iar ceilalţi 4 (Laurenţiu, Milan, Dragoş şi Laura) au optat pentru un meniu cu supă, orez, salată de legume şi carne de pui în colţunaşi. Aştept să citească Milan postul ăsta pentru a mă lămuri asupra denumirilor preparatelor.

Mâncarea a fost foarte bună, dar şi foarte multă. Pentru că eu mănânc aproape cât un pui de pisic, am luat restul la pachet. Sosurile de soia sunt foarte bune, iar salata a fost excelentă. Preţurile sunt accesibile: un suc 4-5 lei, meniul lui Laurentiu a fost 22 de lei, iar legumele cu sos comandate de mine au fost 21 de lei.

La taifas

După ce am terminat de mâncat am am stat la povești cu domnişoara care ne-a servit. Ne-a povestit de clienţi care s-au speriat când au auzit din ce e făcut sushi (orez fiert cu oţet şi zahăr peste care se pune peşte crud şi se serveşte cu sos), dar care, după ce au încercat prima bucată, nu s-au mai oprit până nu au devorat cel puţin 4 porţii.

De asemenea am aflat că restaurantul mai are un sediu în Iulius Mall, unde se bucură de succes, mai ales pentru faptul că e un sushi fast food.

Cel mai interesant mi s-a părut faptul că domnişoara care ne-a servit chiar era interesată de cultura japoneză, a fost foarte amabilă şi chiar dacă am depăşit ora închiderii, nu s-a grăbit să ne strângă masa pentru a pleca odată. Ba chiar m-a lăsat să fac poze în interiorul localului.

Pentru cei nefamiliarizaţi cu localurile tematice, Tokyo Restaurant e singurul local din România care are un bucătar japonez. S-a simțit asta.

Back home

Pe la 3 dimineaţa (după o scurtă vizită prin oraş) am plecat înspre Oradea. La vreo 15 minute după ce am ieşit din Cluj m-a răpus oboseala, am înţepenit pe bancheta din spate. Pe la ora 5 dimineaţa am ajuns acasă. Niciodată nu mi-a fost atât de dor de patul ăsta.

Parcă e mai palpitant să pleci într-o excursie pe nepusă masă decât după pregătiri îndelungi. Oricât de somnoroasă am fost pe drumul înapoi, mi-am pierdut somnul după ce am ajuns pe şoseaua de centură a oraşului dinspre Metro. Groaznic drum!

Abia aştept să mai mergem, dar de data aceasta vreau să văd Clujul sub lumina zilei.

Câteva poze. Pe celelalte le găseşti aici!

IMG_6796.JPG IMG_6795.JPG IMG_6794.JPG IMG_6793.JPG IMG_6792.JPG IMG_6790.JPG IMG_6783.JPG IMG_6785.JPG IMG_6780.JPG