Tag Archives: mirosuri

Parfumul – Patrick Süskind

Cum ar fi să te naşti în Parisul secolului 18, într-o piaţă împuţită, sub o tarabă de peşti care putrezesc în timp ce sunt curăţaţi, de către o femeie care nu e capabilă să simtă ceva pentru puii de om pe care îi aduce pe lume? Şi, mai ales, cum ar fi dacă ai fi singurul om care nu are un miros propriu dar are cel mai fin nas din lume?

Jean-Baptiste Grenouille
, personajul central al cărţii lui Patrick Süskind, Parfumul, e acel om care nu simte empatie, nu ştie ce e mila, ce înseamnă să iubeşti sau ce înseamnă să fii om. E omul căpuşă, aşa cum e descris de autor. Căpuşa care îşi doreşte cel mai frumos parfum din lume: o colecţie de arome din cele mai frumoase femei. Grenouille (care înseamnă broască în franceză) e fiinţa care îşi doreşte adulaţia unei lumi întregi pentru ca mai apoi să încerce să se lepede de ea.
Mie mi-a plăcut cartea, pe alocuri descrierile sunt scârboase, însă mesajul e fascinant.

Filmul a fost interesant, însă mi-ar fi plăcut să văd şi partea în care Grenouille stă 7 ani în peşteră, după care revine printre oameni. Coloana sonoră a peliculei a fost interpretată de Corul LATVIJA Berliner Philharmoniker şi Sir Simon Rattle. Melodiile sunt pur şi simplu senzaţionale, desigur dacă-ţi place opera…

Cumpără cărți la prețuri bune de pe eMag

Extenuant …

Am obosit să mă tot explic. Nu mai am răbdare. Lucru ce mă face din ce în ce mai nesociabilă. N-am chef de discuţii, de afirmaţii stupide gen “las’ că te ştiu eu mai bine”. Uff! De când mă cunosc alţii mai bine decât mă cunosc eu?! De când ştiu alţii tot ce gândesc eu? (nu e vorba de ceea ce scriu pe blog).

Abia aştept să vină ziua de salariu să-mi cumpăr nişte uleiuri naturale de levănţică, brad şi tei. Am descoperit noi modalităţi, naturale, de a înmiresma camera. Urăsc mirosul tern, apăsător şi încărcat al încăperii. Poate şi ăsta e motivul pentru care mă simt atât de agitată şi irascibilă.

Oricât de mult aş aerisi camera parcă totuşi nu e ca în copilărie, atunci când intram în casă şi mă întâmpina un miros proaspăt, unic. Niciodată nu am reuşit să descifrez ce era. Cert e că am observat că fiecare casă în care am intrat avea un miros specific. Unele adorabile, altele (de obicei de la ţară) mai puţin.

Abia aştept să vină ziua de duminică să pot să fac o baie lungă de 2 ore. Din când în când parcă băile lungi şi înmiresmate împrospătează psihicul obosit de atâtea griji. După o baie lungă şi o ceaşcă de ceai cald, lumea pare mai frumoasă şi mai blândă.

Off, weekendul pare atât de departe azi … dar mâine va fi mai aproape!