Tag Archives: parcuri

Unde esti copilarie?!

De după masă am dormit puţin. Răceala, care nu-mi dă pace de câteva zile, m-a doborât. Nu mai ştiu ce am visat, de fapt nici nu contează. Când m-am trezit ceva nu era în regulă. Prea multă veselie pe afară, zgomote de copii care jucau fotbal, alţii alergând pe lângă cei ce aveau dreptul de a da cu piciorul în mult râvnitul balon de joacă.

A fost pentru prima dată când am fost trezită de zgomotele de veselie făcute de copiii care se jucau în spatele blocului.

Dar nu-mi pare rău. Cât de îmbujoraţi şi de fericiţi erau … Mi-au adus aminte de copilăria mea. Din păcate unii adulţi au uitat cum e să fii copil. O tanti iritată le-a stricat jocul, i-a alungat spre alte locuri.

Jocul s-a rupt, copiii au plecat fiecare spre blocul său. Acum aud zgomotele făcute de tramvaiul ce se târăşte pe liniile fierbinţi şi maşinile care gonesc pe stradă. E trist!

Când m-am trezit, urletele de bucurie ale copiilor au făcut din imaginea unui cartier de blocuri monoton, un loc colorat şi plin de viaţă. Acum e din nou gri şi plictisitor.

Erau de admirat puştanii de 7-8 anişori care driblau mingea de fotbal cu măiestrie printre maşinile parcate. Pentru că acum micuţele locuri verzi de joacă din spatele blocurilor au fost înlocuite cu parcări pentru maşinile care se înmulţesc pe zi ce trece.

Credeam că toţi copiii noii generaţii s-au obişnuit să se joace WOW sau Counter online însă văzându-i cât de fericiţi erau jucându-se fotbal în parcare (cât încă e goală), m-am întors pentru câteva clipe în timp, pe vremea când mă rugam de mami să mă mai lase doar 5 minute să ne jucăm scunsa sau volei peste gardul de la grădiniţa de lângă bloc.

Mi se pare trist să fii copil în secolul ăsta. Părinţii te abandonează în faţa televizorului sau a calculatorului, cei mai buni prieteni ai tăi sunt @[email protected] sau gagiu_mijto, iar seara te îndopi cu un meniu de la McDonald’s.

De fapt, ca părinte nu ai prea multe opţiuni. Parcurile sunt câteva şi de regulă sunt pline de persoane în vârstă care stau la răcoare pe băncile umbrite de copaci, locurile de joacă din spatele blocurilor au cam dispărut iar o zi la Kid’s World îţi goleşte buzunarul. Ce e de făcut? Nu-l poţi ţine în casă, copilul trebuie să socializeze, să simtă aventura copilăriei.

Ţin minte că nici bine nu luam vacanţa că ne trezeam de dimineaţă şi în scurt timp luam cu asalt duzii de pe marginea terenului mare de fotbal dintr-un cartier mărginaş lugojean. Am suferit enorm când mi-au tăiat copacul pe care-l numisem casa mea de vară. Terenul de fotbal a fost cumpărat de cei de la Butan Gas, care şi-au făcut fabrică sau ceva de genul iar noi am rămas fără locul de joacă preferat.

O colegă de serviciu îmi povestea de un parc din Rogerius, unde a învăţat ea să meargă pe bicicletă. De câţiva ani parcul a fost înlocuit cu un supermarket, Artima. Foarte entuziasmată îmi povestea de pistele amenajate special pentru micii biciclişti, prevăzute cu obstacole, totul pentru ca cei mici să aibă un loc unde să înveţe să meargă pe bicicletă.

Mai există un astfel de parc în Oradea? Nenea Bolojan, ce spuneţi? Facem şi picilor un loc numai pentru ei?

Ce să-i faci, trăim într-un secol al consumismului. Nu ne mai interesează bunăstarea psihică, vedem doar bani şi modalităţi de a face alţi bani. Mda, sunt puţin nostalgică. Mama ei de răceală. În toiul verii a trebuit să răcesc …