De după masă am dormit puţin. Răceala, care nu-mi dă pace de câteva zile, m-a doborât. Nu mai ştiu ce am visat, de fapt nici nu contează. Când m-am trezit ceva nu era în regulă. Prea multă veselie pe afară, zgomote de copii care jucau fotbal, alţii alergând pe lângă cei ce aveau dreptul de a da cu piciorul în mult râvnitul balon de joacă.
A fost pentru prima dată când am fost trezită de zgomotele de veselie făcute de copiii care se jucau în spatele blocului.
Dar nu-mi pare rău. Cât de îmbujoraÅ£i ÅŸi de fericiÅ£i erau … Mi-au adus aminte de copilăria mea. Din păcate unii adulÅ£i au uitat cum e să fii copil. O tanti iritată le-a stricat jocul, i-a alungat spre alte locuri.
Jocul s-a rupt, copiii au plecat fiecare spre blocul său. Acum aud zgomotele făcute de tramvaiul ce se târăşte pe liniile fierbinţi şi maşinile care gonesc pe stradă. E trist!
Când m-am trezit, urletele de bucurie ale copiilor au făcut din imaginea unui cartier de blocuri monoton, un loc colorat şi plin de viaţă. Acum e din nou gri şi plictisitor.
Erau de admirat puştanii de 7-8 anişori care driblau mingea de fotbal cu măiestrie printre maşinile parcate. Pentru că acum micuţele locuri verzi de joacă din spatele blocurilor au fost înlocuite cu parcări pentru maşinile care se înmulţesc pe zi ce trece.
Credeam că toţi copiii noii generaţii s-au obişnuit să se joace WOW sau Counter online însă văzându-i cât de fericiţi erau jucându-se fotbal în parcare (cât încă e goală), m-am întors pentru câteva clipe în timp, pe vremea când mă rugam de mami să mă mai lase doar 5 minute să ne jucăm scunsa sau volei peste gardul de la grădiniţa de lângă bloc.
Mi se pare trist să fii copil în secolul ăsta. PărinÅ£ii te abandonează în faÅ£a televizorului sau a calculatorului, cei mai buni prieteni ai tăi sunt @iubitzica@ sau gagiu_mijto, iar seara te îndopi cu un meniu de la McDonald’s.
De fapt, ca părinte nu ai prea multe opÅ£iuni. Parcurile sunt câteva ÅŸi de regulă sunt pline de persoane în vârstă care stau la răcoare pe băncile umbrite de copaci, locurile de joacă din spatele blocurilor au cam dispărut iar o zi la Kid’s World îţi goleÅŸte buzunarul. Ce e de făcut? Nu-l poÅ£i Å£ine în casă, copilul trebuie să socializeze, să simtă aventura copilăriei.
Ţin minte că nici bine nu luam vacanţa că ne trezeam de dimineaţă şi în scurt timp luam cu asalt duzii de pe marginea terenului mare de fotbal dintr-un cartier mărginaş lugojean. Am suferit enorm când mi-au tăiat copacul pe care-l numisem casa mea de vară. Terenul de fotbal a fost cumpărat de cei de la Butan Gas, care şi-au făcut fabrică sau ceva de genul iar noi am rămas fără locul de joacă preferat.
O colegă de serviciu îmi povestea de un parc din Rogerius, unde a învăţat ea să meargă pe bicicletă. De câţiva ani parcul a fost înlocuit cu un supermarket, Artima. Foarte entuziasmată îmi povestea de pistele amenajate special pentru micii biciclişti, prevăzute cu obstacole, totul pentru ca cei mici să aibă un loc unde să înveţe să meargă pe bicicletă.
Mai există un astfel de parc în Oradea? Nenea Bolojan, ce spuneţi? Facem şi picilor un loc numai pentru ei?
Ce să-i faci, trăim într-un secol al consumismului. Nu ne mai interesează bunăstarea psihică, vedem doar bani ÅŸi modalităţi de a face alÅ£i bani. Mda, sunt puÅ£in nostalgică. Mama ei de răceală. ÃŽn toiul verii a trebuit să răcesc …
Cu postul asta mi-ai adus aminte de copilarie, de frumoasele zile in care jucam fotbal de dimineata pana spre seara. In unele seri ne jucam de-ascunselea si trebuia sa mergem mult pana sa gasim o masina. In plus de asta nici nu stiam ce e aia foame… toata ziua joaca, joaca si joaca. Ce vremuri! 🙂
Azi: haifaiv, mesinger, mec, soping… Ce vremuri! 🙁
Copacul tau a fost taiat sa-si faca “fabrică sau ceva de genul” domnul Iosif Constantin Dragan.
Colega ta din Rogerius ti-a zis numai de ex-Artima?! N-a avut timp sa se uite si langa? Sa vada Oraselul Copiilor… daca era cu ochii pe cosul de cumparaturi, normal ca n-a avut timp.
Vezi ca nenea nu mai da 2 bani pe campania pe care ai facut-o pentru el si nici pe blogu` lui neactualizat decand si-a depus juramantul. “Totodată, Å£in să spun din nou un lucru pe care l-am afirmat anterior: voi continua acest blog, pentru că îl consider util ca modalitate de facilitare a dialogului cu orădenii.” asa zicea nenea in ultimul lui post, da` se pare ca a uitat de ajutorul blogerilor. Acu` se pare ca e pus pe adus prieteni la “ciolan” desi n-o recunoaste.
Pai numa` oamenii destepti racesc vara… tu si Denisuca. 😀 Iti doresc insanatosire grabnica… odihna si lichide (de orice fel… mai ales bere).
Ah, alt post nostalgic Lili. Lasa ca vi tu din Cehia cu bateria reincarcata 🙂
Koma: nu cunosc deloc zona Rogerius. Nici macar unde e Artima de acolo nu stiu. Am citat spusele cuiva.
Blogomentator: din cate am observat, nenea Bolojan se ocupa de niste treburi la primarie, lucrurile incep sa se miste, normal ca nu mai are timp sa scrie si pe blog.