Tag Archives: parinti

colectia copilarie fericita

Cu și despre copii

În copilărie ieșeam toți copiii din bloc la joacă. Ne jucam „scunsa” ori șotron sau rațele și vânătorii. Ori volei, atunci când cineva din bloc primea o minge care se spărgea, de obicei, după câteva ore. Ai mei ne culegeau de prin pomi ori de pe terenul de fotbal. Drept e că locuiam într-un cartier mic, plin de prunci, unde toți se cunoșteau și unde majoritatea participa la jocuri. Puțini copii mai fac asta în zona unde locuim. Nu cred că doar calculatoarele și jocurile pe calculator sunt responsabile pentru lipsa de socializare a pruncilor.

Zilele trecute povesteam cu o cunoștință, mamă a 2 copii. Cel mare e la școală, clasa a 3-a, cel mic e încă la grădiniță. Ea, ca multe alte prietene mame, iese zilnic cu pruncii în parc, merge după ei la grădiniță/școală și nu-i lasă deloc nesupravegheați când sunt afară din casă. Pruncii nu au prieteni cu care să iasă la joacă, așa cum făceam noi. Pentru că nici ceilalți părinți nu-și lasă copiii afară fără supraveghere. Iar atunci când merg în parc, întâlnesc mereu alți copii. Practic zilnic își fac prieteni noi, dar nu ajung să cimenteze relațiile, să le continue.

Înțeleg motivele părinților, probabil așa aș proceda și eu dacă aș fi mamă în vremurile astea. Riscurile sunt prea mari pentru a-ți lăsa copilul singur pe stradă: trafic aglomerat, lipsa locurilor de joacă, vagabonzi etc. Dar totodată mă întreb: dacă pruncii se desprind tot mai târziu de părinți, cum va arăta societatea în 20-30 de ani? Dacă pruncii nu mai socializează jucându-se în fața blocului, cum se mai leagă prieteniile din copilărie? Ambele idei bat în aceeași direcție.

Nu-mi permit și nu doresc să-i judec pe părinții care nu-și lasă copiii singuri când ies la joacă în fața blocului, nu ăsta e scopul articolului. Ci pur și simplu mă întreb cum va afecta dezvoltarea copilului faptul că pruncul e dependent de părinți până la vârsta adolescenței, adulții controlându-i toate aspectele vieții, inclusiv cele ce privesc relațiile de prietenie. Probabil există studii sociologice și psihologice pe tema asta, sunt chiar curioasă.

Sau poate privesc eu greșit lucrurile din afară, nefiind părinte.

colectia copilarie fericita