colectia copilarie fericita

Cu și despre copii

În copilărie ieșeam toți copiii din bloc la joacă. Ne jucam „scunsa” ori șotron sau rațele și vânătorii. Ori volei, atunci când cineva din bloc primea o minge care se spărgea, de obicei, după câteva ore. Ai mei ne culegeau de prin pomi ori de pe terenul de fotbal. Drept e că locuiam într-un cartier mic, plin de prunci, unde toți se cunoșteau și unde majoritatea participa la jocuri. Puțini copii mai fac asta în zona unde locuim. Nu cred că doar calculatoarele și jocurile pe calculator sunt responsabile pentru lipsa de socializare a pruncilor.

Zilele trecute povesteam cu o cunoștință, mamă a 2 copii. Cel mare e la școală, clasa a 3-a, cel mic e încă la grădiniță. Ea, ca multe alte prietene mame, iese zilnic cu pruncii în parc, merge după ei la grădiniță/școală și nu-i lasă deloc nesupravegheați când sunt afară din casă. Pruncii nu au prieteni cu care să iasă la joacă, așa cum făceam noi. Pentru că nici ceilalți părinți nu-și lasă copiii afară fără supraveghere. Iar atunci când merg în parc, întâlnesc mereu alți copii. Practic zilnic își fac prieteni noi, dar nu ajung să cimenteze relațiile, să le continue.

Înțeleg motivele părinților, probabil așa aș proceda și eu dacă aș fi mamă în vremurile astea. Riscurile sunt prea mari pentru a-ți lăsa copilul singur pe stradă: trafic aglomerat, lipsa locurilor de joacă, vagabonzi etc. Dar totodată mă întreb: dacă pruncii se desprind tot mai târziu de părinți, cum va arăta societatea în 20-30 de ani? Dacă pruncii nu mai socializează jucându-se în fața blocului, cum se mai leagă prieteniile din copilărie? Ambele idei bat în aceeași direcție.

Nu-mi permit și nu doresc să-i judec pe părinții care nu-și lasă copiii singuri când ies la joacă în fața blocului, nu ăsta e scopul articolului. Ci pur și simplu mă întreb cum va afecta dezvoltarea copilului faptul că pruncul e dependent de părinți până la vârsta adolescenței, adulții controlându-i toate aspectele vieții, inclusiv cele ce privesc relațiile de prietenie. Probabil există studii sociologice și psihologice pe tema asta, sunt chiar curioasă.

Sau poate privesc eu greșit lucrurile din afară, nefiind părinte.

colectia copilarie fericita

3 thoughts on “Cu și despre copii

  1. Dan C

    Nu-i mai lasa afara, nu-i mai lasa la bunici, nu-i mai lasa in tabere. Pentru ca s-au schimbat o gramada de chestii de cand te jucai tu in fata blocului. Acum in fata blocului e o parcare sau un supermarket sau o biserica, poate in cel mai bun caz e un gazon pe care NU ai voie sa calci. Acum daca intri in curtea unei scoli sa joci fotbal, probabil platesti o taxa, daca mergi sa faci baie in rau te ineci, daca mergi la cules (furat) de fructe din livezile din apropierea orasului esti atacat de cainii de paza, daca mergi cu bicicleta te calca masinile. Astea toate daca ai scos din ecuatie jocurile pe calculator, cele 150 de posturi TV, Facebook, Messenger etc. S-a schimbat toata societatea, s-au schimbat legile, s-au schimbat notiunile de siguranta, timpul alocat cresterii si educarii unui copil, s-au schimbat profesorii, s-au schimbat subiectele stirilor de la ora 5.

    Reply
  2. CristinaTM

    Cred că grija asta tot mai mare față de copii (că probabil de aici vine toată supravegherea continuă) ține mult și de factorii de mediu. Când eram noi mici pericolele nu erau așa de multe și, oricum, dacă ar fi existat, nu se marketau atât de tare.

    Probabil că în câțiva ani părinții se vor adapta mai bine la noile condiții de viață și vor găsi soluții de a facilita copiilor un mediu sănătos de joacă. Poate ajungem și noi ca americanii să avem vizite de joacă și activități extrașcolare zilnice, unde copiii pot interacționa mai bine unii cu ceilalți. deja am văzut că există o tendință în direcția asta și cred că-i foarte sănătoasă.

    Probabil că joaca n fața blocului nu mai este cel mai sigur lucru pentru copii. Dacă nu-i calcă vreo mașină sau vreun biciclist teribilist, dacă nu-i mușcă un câine vagabond, tot există posibilitatea să treacă prin zonă un pedofil. Nu, nu cred că ne mai putem lăsa pruncii liberi, cum am fost noi.

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.