Tag Archives: prieteni

no kiss

Femeile şi pupăturile ca formă de salut

no kissAm o problemă mare cu pupăturile pe obraz, indiferent de persoana străină de la care vin. Am un cerc restrâns de persoane pe care le pup pentru că fie sunt obligată de circumstanţele sociale (diverse rude – excepţie face familia apropiată), fie pentru că sunt persoanele dragi mie şi în care am încredere.

Aşa că mereu încerc să mă feresc de pupăturile de rigoare care apar atunci când sunt în grupuri de multe femei sau la diverse evenimente. Acum, serios, câţi bărbaţi aţi văzut să vină să vă pupe pe obraz ca salut?! Eventual numai prietenii foarte apropiaţi şi indivizii care te-ar f… dar n-au curaj să ţi-o spună. 😛

Da, ştiu că e o formă de salut foarte răspândită în Europa şi ţările latine, dar asta nu înseamnă că trebuie s-o adopt şi s-o îmbrăţişez cu entuziasm, nu?

Aş putea spune că abia atunci când am ajuns să am încredere în cineva, îi permit accesul în “spaţiul personal”, pentru că şi sărutul pe obraz are un anumit nivel de intimitate. Sunt genul de om care se împrieteneşte uşor (vorbesc al naibii de mult şi râd şi mai mult), dar totuşi reuşesc să ţin oamenii la distanţă pentru că nu-mi place să fiu ca o carte deschisă.

Sigur că tu, cel/cea care-mi citeşti blogul de mult timp, vei crede să ştii totul despre mine. Însă adevărul e că las să se vadă doar o mică parte din ceea ce reprezint. În viaţa reală sunt ceva mai acidă, mai sarcastică şi mai ironică. De fapt, şi mai răutăcioasă, dar de cele mai multe ori nu-mi dau seama de asta pentru că nu prea mă gândesc la ceilalţi atunci când spun diverse lucruri. Egoismul tipic unui leu coleric, nu? (deşi cred că e pleonasm, n-am văzut lei melancolici)

Cineva-mi spunea că par foarte rece pentru că nu las să se apropie prea mult oamenii de mine. Dar de ce aş avea nevoie ca oricine să aibă acces la spaţiul meu privat? În definitiv, prietenii îi alegem în funcţie de acele idei şi trăsături comune.

Concluzia postului? Nu vă mai supăraţi pe mine când vă spun că nu-mi place să fiu pupată. Fiecare om are un anumit nivel de toleranţă, de intimitate. Don’t push it!

sursa foto

Un prieten bun …

  • va înţelege o situaţie dificilă atunci când îi vei cere asta. Dacă te pune să alegi între ceea ce vrea el şi ceea ce vrei tu, în detrimentul tău, pleacă şi uită de acel “prieten”;
  • va veni să te felicite atunci când ai avut o reuşită personală sau în carieră;
  • nu-ţi va judeca ideile în faţa unui grup de străini;
  • nu te va lăsa să aştepţi minute sau ore în frig ori în căldura dogoritoare doar pentru că aşa s-a obişnuit şi “dacă nu-ţi convine, pleacă”;
  • nu-ţi va comenta relaţia şi nu-ţi va cere să-i impui ceva partenerului tău;
  • nu-ţi va spune cine e potrivit pentru tine şi cine nu;
  • îţi va spune când ai pastă de dinţi pe buză sau când rujul ţi-a murdărit dinţii;
  • te va duce acasă dacă ai băut prea mult, nu te va lăsa în tramvaiul care se îndreaptă spre cartierul tău;
  • va încerca să-ţi spună că ai greşit fără să te jignească şi fără să te numească în toate felurile;
  • îţi va reproşa ceva într-o discuţie privată, nu-şi va expune părerile în faţa altor persoane care nu te cunosc fără ca tu să fii de faţă;
  • te va întreba “Cum eşti?” sau “Te simţi bine?”, în loc să-ţi reproşeze că nu pari în apele tale şi că tăcerea ta îl incomodează;
  • nu e o femeie isterică, paranoică şi crizată care nu ştie să vorbească clar şi răspicat, ba are pretenţia să-i citeşti gândurile.
  • nici o femeie care îţi interpretează fiecare cuvânt şi-l judecă, apoi îţi face crize că ai spus ceva ce-a deranjat-o, deşi tu nici măcar nu te-ai gândit la acel ceva;
  • în fine, un prieten bun nu-ţi va reproşa că prietenia voastră s-a schimbat din cauza ta, ci va veni să te întrebe dacă e vreo problemă.
foto: dominiqs

Friends will be friends …

…sau nu. De obicei, după o anumită vârstă pare tot mai greu să menţii relaţiile cu prietenii din copilărie sau din liceu.

Iar noii prieteni… well, să spunem doar că parcă e mai greu să te ataşezi de cineva după ce ai depăşit o vârstă. Devii mai suspicios/paranoic, serviciul, familia, problemele personale devin prioritare iar timpul alocat prietenilor se restrânge. Sau pur şi simplu nu ai chef de oameni care să işte intrigi după intrigi, nu ai chef de oameni care bârfesc alţi oameni …
Să fie chiar aşa?