Tag Archives: traseu de biciclit

lilisor-pe-bicicleta

They see me biking …

Voiam să scriu despre cum am ajuns să-mi cumpăr bicicletă în urma unei situații stresante și încărcată de nervi, dar apoi mi-am adus aminte că pe „interneți” văd și vedeți suficiente păreri negative, articole înverșunate, încărcate de cuvinte ce transmit negativism și ură. Și io nu vreau să contribui la demoralizarea cuiva, mai ales a unui necunoscut. Că e atât de ușor să distrugi încrederea unui om, reproșând și comentând nimicuri. lilisor-pe-bicicleta

După ce am început să merg cu bicicleta pe trasee puțin mai solicitante pentru condiția mea fizică, am realizat că oricât de grea ar fi panta, după ce ajung în vârf sau pe coborâre, uit de urcare. Pur și simplu uit că-mi lipseau 5 secunde ca să-mi scuip plămânii pe drumul forestier, uit că mereu mă încurajez cu „Hai, Lili, hai că poți!” sau „Hai, Puicuțăăă, hai că-ți iau frâne noi când ajung acasă!”. Și cred că de asta pedalez în continuare pe coclauri și caut să-mi întind limitele rezistenței fizice.

Astă vară am făcut un traseu greu pentru mine: Bratca – Șuncuiuș – 10 Hotare – Damiș – Bratca. Ultimele 2 urcări au fost în regim „push bike”, adică am împins bicicleta până am ajuns la primul cireș din raza vizuală, ale cărui fructe sălbatice mi-au colorat buzele într-un mov puțin morbid. Dar și când am ajuns la coborârea de la Damiș la Bratca, vreo 8-10 km de drum în pantă, wohooo! Îmi lipseau urechile de Basset să fâlfâie-n vânt, atât eram de fericită!

Deși lucrez mult, îmi fac timp să ies cu bicicleta periodic. De Crăciun, profitând de vremea superbă, am dat o tură de Paleu. Traseu de rutină, oarecum. Mă pregăteam să-mi pun bicicleta la hibernare până-n aprilie, dar după ce-am văzut prognoza meteo cred că voi mai amâna. Ninsorile se anunță pentru finalul lunii februarie, așa că până atunci nu strică vreo 2 ture de biciclit pe coclauri.

Sâmbătă – 18 ianuarie, spre exemplu, ieșim la o tură cu băieții de la CarpaticFun. Mergem cu mașina până pe Valea Mnerăie și de acolo o luăm către Pustea Călățea – Poiana Fâșcă  și-napoi spre Pustea Călățea și valea Mnerăie. Vom merge pe drumuri forestiere – folosite de utilaje grele pentru exploatarea bauxitei – și cu puțin noroc vom ajunge să vedem Izvoarele Neamțului și diverse doline și avene.

Detalii aici:

trupa de biciclisti- spre 10 hotare

p.s: în poză e trupa de astă vară, de la traseul Bratca – Șuncuiuș – 10 hotare – Damiș – Bratca.

traseu biciclit

Dacă ieșiți la grătare …

… prin pădurile din jurul orașului, sper că veți fi pregătiți cu Autan. Sau cu ceva spray-uri împotriva țânțarilor. E plin orașul de țânțăroaice înfometate (femelele se hrănesc cu sânge, pentru a depune apoi ouă, masculii se hrănesc cu … nectar). Am ajuns cu bicicletele în pădurea de la capătul străzii Gheorghe Doja (tulai, zici că nu se mai termină dealul pe care-i strada asta!). Am rezistat cam 5 minute prin pădure și-am pedalat rapid înapoi spre stradă. Ne-au mușcat țânțarii prin haine, sunt mari și prea mulți. Mă mănâncă pielea numai când mă gândesc la roiurile de țânțari … Brr!

Doamnelor și domnilor din Primăria Oradea, știți cumva dacă se mai face vreo dezinsecție prin oraș? Că situația-i la fel de îngrozitoare nu doar prin pădurea de pe Gheorghe Doja, dar și pe str. Făcliei, pe str. Piatra Craiului și … pe malul Crișului. 

Pentru cititorii mei amatori de biciclit pe coclaurile din jurul orașului: dacă vă pune Sfântul să coborâți cu bicicletele de pe str. Gheorghe Doja spre Podgoria (în dreapta e un drum cu pietriș) s-aveți grijă că pe la jumătatea drumului, la o intersecție, a alunecat terenul și e destul de spartă toată poteca (e mai spartă decât era anul trecut). Bine, dacă aveți avioane de biciclete ignorați-mi sfatul. Că adrenalina  pe care o veți obține după coborârea aia e  mai intensă decât pedalatul prin oraș.

Și la final o poză drăguță.

traseu biciclit

pauza de snickers

To the Paleu and back!

Aș vrea să mulțumesc familiei și fanilor care au avut încredere în mine și care nu s-au gândit că sunt chiar atât de fricoasă încât să nu urc, măcar o dată în viață, pe dealul Paleu. Și mulțumesc celorlalți bicicliști pentru răbdarea de care au dat dovadă de fiecare dată când urlam „Oaaaaa, cireșeeeeee!!!” și mă opream din drum doar ca să înfulec vreo 2 cireșe care se dovedeau a fi, de fapt, vișine încă necoapte. Poftele astea…

Într-o notă ceva mai serioasă, ieri am reușit, pentru a doua oară într-o săptămână, să urc și să cobor dealul Paleu. De fapt, ieri am urcat vreo 3 dealuri, dar cum orientarea în spațiu nu-i deloc punctul meu forte, aruncă o privire peste traseul ăsta, că-i mai precis decât voi fi eu vreodată.

Am ajuns și pe str. Gheorghe Doja, care sper din tot sufletul să fie asfaltată în viitorul apropiat. Nu de alta, dar e cumplit să urci dealul ăla pe pietriș! Io am trișat, l-am urcat pe bicicletă doar pe jumătate. Partea bună e că atunci când l-am urcat pe lângă bicicletă am văzut un șarpe în canalizare. Mi-a scos limba și și-a văzut de drum înainte să încep să mă panichez și s-o iau la fugă pe deal. A fost prima dată când am văzut din apropiere un șarpe în mediul său natural. Deh, orășenii ăștia…