Tag Archives: vin rosu

vita de vie diosig

Vinul roșu din Diosig

Așteptam să termine Laurențiu de făcut poze la standul cu preparate din carne și cârnați când Alex îmi povestea despre vinurile albe și aromate specifice Diosigului „Mie-mi plac vinurile roșii. Așa-i că sunt și producători de vin roșu pe aici? Uite, uite vin roooșu”, rostesc cu voce tare, accentuând ultimele două cuvinte. Prin fața noastră trecea un nene cu vreo 3-4 sticle de vin în brațe. Mă aude și de-ndată-l văd cum se întoarce ușor pe călcâie și-mi zâmbește. „Hat, sigur că avem și vin roșu! Vă arăt pivnița mea imediat, numai stați să duc buteliile la oameni”.

Mai povestim despre una alta și îl zăresc pe nenea cum se apropie de noi. Zâmbea ștrengărește de sub mustața-i albă, ușor răsucită pe la colțuri. Purta bretele și un tricou cu un mesaj potrivit mai degrabă unui fermier american. „No, haidăți să vă arăt pivnița mea!”. Vorbea foarte bine limba română, în ciuda accentului maghiar, și avea grijă să pronunțe cât mai clar cuvintele.

producator vin diosig

„Aveți vin roșu, producție proprie?”, îl abordez direct pe om, și papilele-mi gustative deja salivau. „Apăi, sigur că avem. Acuma i-am dus la Dan Puric niște vin roșu forte bun, că el numai vin roșu bea. Mă scuzați, la domnul Dan Puric, domnul artist, c-așa-i frumos să-i spui domnului actor”, ne povestește în timp ce mergeam pe ulița ce duce spre pivnița cu butoaiele cu vin.

cupaj vin rosu

Dintr-o glumă într-alta, i-am povestit că am venit din Oradea cu bicicletele, ca să vedem pivnițele. „Știți, n-avem voie să consumăm alcool dacă vom pedala pe șosea înapoi la Oradea”, ne-am scuzat când omul ne-a invitat la un pahar. N-a insistat să stăm la masă și să bem, așa cum fac gazdele care exagerează cu ospitalitatea, ci ne-a zâmbit și a început să ne povestească despre mica sa afacere de familie.

„Vinul e legătura omului cu cerul”

Așa am aflat că e un om „măritat” de 37 de ani în Diosig, că a cumpărat proprietatea în 1981 și că pivnița sa are sigur peste 100 de ani. La fel ca multe alte pivnițe din Diosig, și aceasta era umbrită de un nuc uriaș și de un cireș.

drumul spre vie

Am salutat respectuos familia care se îngrijea de musafiri, pregătind masa de prânz, în timp ce doi muzicanți întrețineau atmosfera cu un acordeon și-o vioară. Am coborât în pivnița rece și slab iluminată, lungă și potrivit de îngustă. „Decorată” cu butoaiele de vin, de-o parte și de alta a zidurilor. Ne-am făcut loc printre oaspeți și imediat am fost reperați de un tânăr dichisit la cămașă și vestă de costum. Am primit spre degustare vin alb. Plăcut parfumat, limpede și aromat, ne-a plăcut Muscat Otonel-ul oferit.

Aveam să aflăm că tânărul care ne-a servit e fiul bătrânului, pasionat de vinuri. Trăiește în Ungaria de mai bine de 12 ani și a uitat graiul românesc.  Înțelege limba, dar nu mai știe s-o vorbească. Bătrânul devine astfel traducătorul nostru, zâmbește și râde cu poftă la fiecare glumă despre vin, grâu și arome.

sfantul orban

L-am întrebat dacă se promovează pe internet, dacă-și vinde produsele online. „Soția are internet, ieu nu am. Soția are feisbuc, îmi zice uneori „ioi, ioji baci, uite cu ce mândruță ești în poză”.

Am degustat și vinul roșu pentru care venisem, un cupaj de fetească, merlot și alte soiuri pe care nu le-am reținut. O licoare limpede, un vin sec. „Unii producători bagă zahăr în vin ca să-l facă dulce, dar noi nu facem asta aici. Haideți, vă duc sus pe deal, să vedeți culturile”.

Trupul și sufletul divinității

De îndată ce-am ieșit din pivniță am urcat scările improvizate ce duc spre livezile de pomi fructiferi, holdele cu cereale, grădinile de legume și, firește, vița de vie. Ne-a arătat pământul proaspăt lucrat cu noile soiuri de viță altoită, aduse tocmai din Ungaria. „La noi nu se mai cultivă soiurile astea, sunt soiuri vechi care au dispărut din zona asta”. Ne-a spus și denumirile lor, dar nu am reținut. Mi-e rușine că nu am o cultură a vinului, că nu cunosc soiurile și procesul de vinificație. „Fiul meu a zis să aducem și alte soiuri și să facem o statuie pentru Sfântul Orban, să ne protejeze culturile. Sfântul Orban e protectorul viilor și al dogarilor la catolici.”, povestește în timp ce ne arată o plăcuță cu un papă, înălțată pe un altar de piatră și ciment.

vita de vie diosig

„Totuși, cum vă numiți?”, l-am întrebat într-un târziu pe omul care ne-a tratat cu ospitalitate, ne-a invitat în casa lui și ne-a povestit despre munca sa. „Ioji”, zice mândru. Ne-a strâns mâinile cu putere, semn că e un bărbat hotărât. „Dacă vrem să venim într-un weekend cu bicicletele, avem unde să ne cazăm la vreun motel sau o pensiune din zonă?”, l-am întrebat pe bătrân. „Apăi, aiciea e o problemă, că noi numai la cort vă putem caza. În fața casei e loc de corturi, e și apă arteziană și în pivniță avem vin bun. Dacă vreți să veniți să sunați cu 2-3 zile înainte să facem pregătirile”.

Ne-am aprovizionat cu vin bun și ne-am alăturat grupului de bicicliști la timp pentru a asculta ultimele minute din discursul lui Dan Puric.

Vinul ne-a dezlegat limbile și-a pornit conversațiile!

Site-ul producătorului de vin din Diosig: http://www.padalja.hu/.

granita cu ungaria

Fotografii făcute de Laurențiu cu SonyNex5r!

Restaurant Pizza & Vino @Oradea

Din varii motive, întotdeauna am considerat că localurile situate în apropierea Primăriei sau în centru, practică prețuri mari, nesimțit de mari. Motiv pentru care în unele restaurante n-am îndrăznit, încă, să pun piciorul.

Nu același lucru îl pot spune despre restaurantul Pizza & Vino, un local select situat vis-a-vis de Parcul 1 Decembrie. L-am descoperit, în treacăt, în drum spre Schimb de Cărți. Atunci am observat multe pahare, de dimensiuni diferite, în fereastra localului. Astă seară, la invitația unor prieteni, am înfruntat frigul năprasnic din Oradea și am cinat la restaurantul Pizza & Vino.

Cum arată localul?

Sosuri

Sălile sunt mari, decorate cu bun gust, mesele aranjate ca pentru oaspeți de seamă, iar încăperile pentru nefumători sunt delimitate bine de cele pentru fumători. Având în vedere că mie-mi piere pofta de mâncare când cineva fumează lângă mine, apreciez enorm acest aspect. Pentru un local cu specific italian, așa cum e Pizza & Vino, mi-au plăcut mult tablourile cu imagini din Roma (Colosseum-ul), Veneția și alte motive de mândrie pentru poporul italian.

La intrare, în partea stângă, e barul dotat cu o vitrină unde poți vedea câteva dintre bunătățile pe care le poți înfuleca de zor.

Pizza Vegetariana

Mi-au făcut cu ochiul câteva vinete umplute, niște ciuperci prăjite și alte preparate care cu siguranță au denumirile lor pompoase în italiană. Nici nu intraserăm bine în local când un ospătar ne-a întâmpinat și ne-a condus către o masă pentru 4 persoane. După câteva secunde o domnișoară simpatică ne-a adus, din partea casei, câte o mini bruschetta cu ciuperci prăjite cu usturoi. Ca să vezi până unde s-au întins cu ospitalitatea, ne-au oferit, tot din partea casei, vin spumant. Din motive de bere și ceai de fructe, l-am refuzat elegant.

Meniul și ospătarii

Nu știu câți dintre clienți au stat să citească sfaturile din primele 2 pagini, indicații atât în limba română, cât și în italiană. „Cum să alegi vinul ideal” și „Cum se face o pizza delicioasă”. Recunosc spășită că am fost furată de gama de produse oferite: antipasti, pizza, prăjituri delicioase, și n-am mai apucat să citesc.

Pizza Diavola

Ne-am mulțumit cu pizza Diavola, vegetariană și Emmanuelle. Cea din urmă e pizza cu 2 blaturi și carne tocată de vițel. E atât de consistentă încât 2 bărbați n-au reușit să o biruiască! Fiecare pizza are un blat pufos, nici prea gros, nici prea subțire iar sosul e delicios. Pe bună dreptate pot spune că aici am mâncat cea mai bună pizza Diavola! Extra-sosurile sunt făcute în local, sosul dulce e din roșii tocate combinate cu ceva condimente (cred!) iar sosul iute e îndeajuns de picant pentru a-l trece transpirațiile pe Laurențiu.

Pizza Emanuelle

Spuneam la început de prețuri. Ei bine, costul mediu pentru o pizza e undeva la 16-17 lei. Rezonabil, având în vedere că produsul e excelent!

Nici ospătarii nu s-au lăsat mai prejos, dimpotrivă, mișunau printre mese ca niște furnici. „Mai serviți ceva?”, „Cum vă place pizza?”, „Pentru acest preparat culinar vă recomandăm vinul roșu…”. Păcat că nu au de vânzare ceștile de ceai!

Per total, am fost plăcut impresionați de restaurantul Pizza & Vino. Sigur le vom mai trece pragul.

poze făcute cu HTC Diamond 2 de către Călin.

Papa bun

N-am mai postat de ceva vreme reţete sau poze cu ce am făcut bun de păpică pentru puiul meu, aşa că azi mi-am amintit că i-am promis cuiva că o să postez ce am gătit ultima dată: piept de pui fript cu pesmet şi orez cu legume şi sos chinezesc.

Ai nevoie de legume (eu nu m-am complicat şi am cumpărat legume congelate), orez cu bobul mare, un borcan de Uncle Ben’s de sos chinezesc, piept de pui, pesmet, vreo 3 ouă şi condimente pentru pui.

Pieptul de pui îl tai în bucăţi potrivite iar într-un castronel amesteci ouăle şi condimentele pentru pui. Între timp, în oale separate pune la fiert legumele congelate şi orezul.

Bucăţile de piept de pui le dai prin făină de grâu, apoi prin ou şi condimente şi la final prin pesmet, urmând ca mai apoi să le pui la fript.

După ce orezul şi legumele s-au fiert, le-ai clătit printr-un jet de apă rece şi le-ai amestecat într-un vas mai mare, adaugi sosul chinezesc şi din nou amesteci. Evenual mai adaugi puţină sare, dacă nu e de ajuns.

Voila!

food

Dinner is served! Nu uita de vinul roşu şi de o companie plăcută. Poftă bună!