Yearly Archives: 2010

Să vină MMXI :)

Miercuri seară am cumpărat un somn monstru, de vreo 2 kile şi ceva. L-am tăiat, l-am sărat şi l-am pus la păstrare la congelator pentru azi, când l-am băgat la cuptor cu nişte lămâie, ulei de măsline şi condimente pentru peşte.  Îl vom devora cu nişte sos de usturoi cu smântână.

Cuptorul aragazului nu cred că a mirosit vreodată atât de apetisant. Nici măcar săptămâna trecută când am făcut pui umplut cu gutui pe pat de legume.

În premieră, mi-a ieşit şi ciorba de peşte. Pentru prima oară în viaţa asta am făcut ciorbă de peşte şi mă declar mulţumită de rezultat. E delicioasă! Desigur, am pregătit şi alte feluri de mâncare, dar de astea 2 io mi-s tare mândră că mi-au ieşit bine.

Vom întâmpina noul an acasă, cu şampanie, o pisică somnoroasă, mult peşte şi multă linişte. Va fi un revelion în 2 şi jumătate…

În 2010 mi-au ieşit multe, am ratat alte ocazii, dar per total a fost un an frumos. E frumoasă viaţa la 24 de ani.

Să vă pice bine mâncarea, să beţi cu moderaţie pentru a nu începe anul cu aventuri nefericite şi să vă odihniţi cât puteţi de mult.

V-am ţucat virtual!

La ce vârstă pot intra pisicuţele în călduri?

La doar 4 luni şi câteva zile! În 19 decembrie a împlinit 4 luni şi după vreo 2 zile a început să miorlăie mai mult decât de obicei. Am crezut că e pur şi simplu mai „vorbăreaţă” şi mai drăgăstoasă pentru că am apucat să stau mai mult cu ea în weekend. Dar… m-am înşelat!

Cum îţi dai seama că pisicuţa e în călduri, dacă mieunatul nu e un semn? (Şi adesea mieunatul specific nu e un semnal, mai ales la pisicile foarte ataşate de stăpâni)

Pe burtă se pot simţi ţiţişoarele din ce în ce mai proeminente, însă nu exagerat. Începe şi se freacă de picioarele şi de mâinile tale, apoi de mobilier şi în ultima fază adoptă poziţia de lordoză când acceptă motanii. Adică, îşi lasă cât mai jos partea din faţă şi îşi ridică funduleţul, dansând pe picioarele din spate. Iar sunetele pe care le scoate în acest timp sunt adorabile, adică miaună aşa încet, ca un pisoi de 2-3 săptămâni care descoperă mamelonul mamei.

Noi abia aseară am observat comportamentul ăsta la monstruleţ. Mieuna mai ciudat şi mai tare de câteva zile, dar când ne-am jucat, ca de obicei, cu pliciul pentru muşte şi i-am atins funduleţul, am observat poziţia specifică. Recunosc, iniţial m-am prăpădit de râs, ca orice teribilist care vede un astfel de comportament pentru prima data în viaţa sa, apoi mi s-a făcut milă de biata pisicuţă. Nu de alta, dar se spune că şi oamenii suferă de anumite „mâncărimi” şi trebuie să fie cumplit să nu le poţi scărpina.

Apoi, un alt semn clar e îngrijirea zonei genitale în mod obsesiv. Monstruleţul se juca şi alerga şi dintr-o dată se aşeza în mijlocul camerei şi-şi lingea partea feminină. Ulterior se poate observa ciclul pisicesc. Spre deosebire de femei şi căţeluşe, pisicile nu au ciclu roşu ci e transparent şi nu e atât de abundent, cel puţin nu la vârsta asta. Plus că am citit în cartea despre pisici că unele femele îşi marchează teritoriul urinând pe planuri verticale, dar, din fericire, micuţa noastră n-a făcut astfel de lucruri.

Am observat că peştii deshidrataţi şi care put în ultimul hal o mai fac să uite de călduri. Sare, fugăreşte peştele, se aruncă pe spate, îl muşcă, îl plimbă în gură prin toată casa, se joacă lângă scaunele noastre cu peştele şi aşa uită să mai miaune şi, probabil, uită de dorinţa aia arzătoare de a se împerechea.

Vreo jumate de oră – o oră fugăreşte jucăria, apoi pică extenuată la somn. De când e în călduri doarme mult şi mănâncă la fel de mult. Partea bună e că bea şi multă apă, cam  200 de ml. de apă pe zi.

Încă nu ne-a ţinut nedormiţi noaptea, dar s-a trezit dimineaţa la 6 miorlăind prin baie ca nebuna. Nu o dăm la împerecheat întrucât o sarcină la vârsta asta i-ar fi fatală, nu e complet dezvoltată. Iar noi nu vrem puiuţi, deci de îndată ce împlineşte vârsta legală de sterilizat, o vom steriliza. Va fi mai liniştită şi nu se va mai chinui miorlăind după un motan să o … scarmene!

Clipul de mai jos e pentru cei care aveţi pisicuţe şi nu ştiţi exact la ce să vă aşteptaţi când femela intră în călduri. Nici noi n-am ştiut ce şi cum, aşa că din punctul ăsta de vedere am fost puţin surprinşi. Continue reading

N-ar fi Crăciun fără un … Rudolf!

Acum vreo săptămână am cumpărat o jucărie care ţine o pătură pentru copii. E un ren pe care l-am botezat Rudolf, chiar dacă nu are nasul roşu. Iniţial speram să ne distrăm ataşândul pe spatele pisicii, dar am renunţat la idee pentru a nu o teroriza.

Când l-a văzut, monstruleţu a fugit de el, apoi a prins curaj şi l-a atacat, transmiţându-i mesajul că ăla e teritoriul ei, nu al unei jucării pufoase.

De altfel, jucăria asta a fost o investiţie reuşită: atunci când se plictiseşte sau e hiper activă şi nu are jucării la îndemână, pisica sare pe bietul Rudolf şi-l smotoceşte bine până când iese tot praful din el.

Christmas fun!

Gata treaba, să vină moşul!

E primul Crăciun pe care îl petrecem doar noi doi. Bine, e şi primul Crăciun cu pisica, ceea ce înseamnă că sărbătorile astea-s de 2 ori mai amuzante.

Azi, în Ajun, am plecat la serviciu cu gândul că oricum masa îmbelşugată de Crăciun e un mit. N-aş fi crezut că voi termina totul în doar 6 ore! Curăţenie, haine spălate, cumpărături făcute şi 3 feluri de mâncare! Mă şi imaginam cumpărând pateu şi brânză de burduf pentru cină.

După 6 ore de trebăluit prin bucătărie, frecat podele în cameră şi dezinfectat (pentru a nu ştiu câta oară săptămâna asta) baia şi balconul, mă declar fericită şi liniştită: Crăciunul poate veni.

Nu sunt o persoană care ţine la tradiţii (totuşi, mi-ar fi plăcut să văd dubaşii din Româneşti şi întrecerea „caprelor” de la mănăstire), dar nu-mi place să ştiu că 2 zile magazinele vor fi închise, iar eu n-am nimic de mâncare decât zacusca lui mami şi un boţ de slănină.

Iar Crăciunul parcă nu e la fel fără sarmale cu varză murată! E, poate, singura tradiţie la care ţin! Aşa că după ce mi-am verificat portofelul, am purces la cumpărături în piaţă. Am avut noroc să găsesc pastă de ardei făcută de vreo gospodină pricepută, pastă cum nu găseşti în comerţ şi care dă o aromă extraordinară mâncărurilor. Unde mai pui că e fără E-uri, conservanţi şi alte substanţe mai mult sau mai puţin sănătoase.

Am dat vreo 30 de lei numai pe murături. În piaţa Rogerius e o doamnă care vinde nişte murături dumnezeieşti. Le-aş mânca la micul dejun, prânz, cină şi desert!

Până la urmă am făcut sarmale, vreo 30 de bucăţi, un pui la cuptor umplut cu gutui, morcov şi pătrunjel şi supă de pui pe nişte spate de pui plin de grăsime. Am pregătit şi pentru zilele următoare nişte şniţele şi pulpe, puse la frigider în zemuri şi sucuri specifice.

Bradul nostru nu e chiar brad, e ceva pin … în ghiveci! E Chamaecyparis lawsoniana ‘Elwoodii. După Crăciun, îl mutăm în balcon pentru a se obişnui cu temperatura de afară şi apoi îl vom da cuiva care are unde să-l planteze. E tare frumos aşa verde şi-ar fi păcat să se usuce într-un ghiveci mic la noi în apartament. Şi aşa pisica dă târcoale dulapului unde l-am pus, miorlăind nemulţumită!

Sărbători fericite să aveţi!

La ochelarii noi se poartă cărţile noi!

Şi n-au costat decât o avere! Dar cine-i mai ca mine cu ochelari de la ceva firmă care începe cu f, fandi sau fendi, ceva de genul?! De parcă numai ochelarii de firmă îmi lipseau, că-n rest am casa de vis, grădina imensă cu flori, o cameră pentru pisici şi 3 câini, să le alerge mereu. Da, am de toate, ochelarii de firmă îmi lipseau. (pentru cei care nu mă cunoaşteţi, nu, n-am casa de vis, stăm în chirie ş-avem o mâţă nebună care ne suge tricourile în fiecare dimineaţă)ochelari fendi

Aşa e când mergi la cumpărături un ignorant şi vii înapoi un … om cu ochelari noi!

Mândră-s de ei. Cu ocazia asta mi-am luat şi-un set de curăţare a lentilelor la care am primit şi şurubelniţe speciale pentru a strânge ramele.

Să nu mă mai rog de diverşi oameni cu şurubelniţe să-mi strângă şuruburile de la ochelari. În plus, acum nu mai am vreo scuză să-i pierd. Încă mă întreb cum naiba am reuşit să pierd ceilalţi ochelari.

În altă ordine de idei, partea superbă a poveştii e că azi mi-a venit coletul de la Okian cu cele două cărţi scrise de Nassim Nicholas TalebThe Black Swan şi Fooled by Randomness. Aşa că pot citi liniştită, fără să mai experimentez dureri de ochi şi de cap, mai ales că ambele cărţi sunt în limba engleză. O şansă în plus să-mi aprofundez cunoştinţele şi să nu mă enervez cu traducerile execrabile în limba română.

În felul ăsta voi avea un concediu interesant după sărbătorile de iarnă….