De când fac parte din clasa muncitoare, adică de vreo 7 ani şi ceva, tot adun ticuri. Cred că din cauza stresului de la serviciu, cumulat cu oboseală şi prea multe lucruri de făcut în timp scurt.
De la rosul unghiilor, decojitul ojei, ciupitul pieliţelor la unghii, joaca între degete cu şuviţe de păr, zgâriat pe frunte şi învârtit inele pe degete, scârpinat în creştetul capului când nu pricep ceva (bine că n-am chelie!) pe toate le-am adunat şi deja m-am săturat. Ah, da, şi cam vorbeşte gura fără mine expresii urâte de genul „Dumnezo cu mila”. Ticul ăsta l-am dobândit de când lucrez în Oradea, că acasă, în Lugoj, nu ştiu pe cineva să înjure aşe ca un bihorean. Am ajuns să n-am stare, să mă fâţâi pe scaun, să fiu stresată de propriile ticuri :)))
Partea cu rosul unghiilor am rezolvat-o: îmi fac unghiile cu ojă mai des. Urăsc mirosul ojei, aşa că numai de ros unghii nu-mi arde.
Tu ce ticuri ai? Şi cum ai scăpat de ele?
Imi scarpin sprinceana stinga atunci cind ma fac ca gindesc, bitii din picioare atunci cind ma plictiseste cineva tutuitor, imi trosnesc degetele atunci cind am chef si bac cite-o BIP-la atunci cind anturajul mi-o permite.
:)) Eşti demenţial! Doar că eu sunt o domnişoară, nu se cade să vorbesc urât! Şi aşa mi s-a reproşat că sunt prea rece pentru că nu mă “gâscuiesc” asemenea femeilor …
Intr-adevar, nu se cade sa vorbesti urit. Lasa-l pe iatcu s-o faca. Macar lumea s-o obisnui cu ‘mnealui asa, fiind de-a dreptu ciudat sa fie patapevician.
Cit despre “gâsculeală”, is convins ca nu-i de tine.
am auzit de o metoda f eficace pentru a scapa de ticurile cu degetele – le bagi in ceva care sa miroasa urat sau sa aibe gust rau 🙂
de exemplu eu am un tic verbal, zic prea des de exemplu.. ooops 🙂
Şi mai ai ticul “de exemplu”. 😀
Tocmai d-aia îmi fac unghiile cu ojă, că pute ca naiba 😀
“Cum scapi de ticuri?”]
Nu scapi! 😛 Scapa ele de tine! 😆
Şi rolul meu unde mai vine?
Nicaieri, aici e bucuria! 😉
eu nu reusesc sa scap de ticuri … stresul de la scarbici ma omoara incet si sigur…
Lilişor, de ce am scăpa de ticuri? 😆 Sunt ale noastre şi ar trebui să le iubim.
Si eu imi rodeam unghiile.. din copilarie pana in adolescenta si pana nu demult.. Si eu am scapat tot cu lacul de unghii :)) dar uneori, mult mai rar, se mai intampla si acum..
Zambesc mult.. 🙂 cand vorbesc cu lumea.. Poate e si asta un tic.
Alte ticuri hmm nu cred sa mai am.
Zâmbetul trebuie să fie un tic adorabil dar în acelaşi timp enervant. Cel puţin pentru partenerul de conversaţie. Un zâmbet poate fi greu de „citit” într-o discuţie contradictorie.
m-am pricopsit cu “lol”, “ups” si “mno” in vorbirea ..curenta.
plus: roz de gherutze (adik nu am gherutze si nici nu le dau cu oja), scarpinat in cap cand nu stiu ceva / ma gandesc, ehhhh destule
asta nu e nimic…eu imi misc burta si bazinul in multe parti si de multe ori pe minut, uneori pocnesc umerii sau degetele dar cel mai mult ma enerveaza chestia cu burta…as face orice sa scap de acest lucru, stiti cumva vreun tratament?
O vorba din bătrîni zice că chestia cu “miscatul burtii si bazinului in multe parti si de multe ori pe nimit” trece cu timpul. O sa fie la inceput mai rar, dupa aia foarte rar, apoi de loc, ajungindu-se, dupa caz la menopauza ori andropauza.
Deci sa inteleg ca articolul a ramas la stadiu de intrebare si atat?
De majoritatea ticurilor cauzate de stres am scăpat de când lucrez de acasă, din mediul meu.
salut am si eu o intrebare 🙂
am un tic tic tare enervant acela ca ma joc cu parul cand ma uit la tv sau cand vb la tel
si vreau neaparat sa scat de acest tic foarte enervant 🙁
cum pot scapa mai repede ?
scuze sa scap am vrut sa spun