Zilele trecute, venind de la serviciu în miezul zilei (c-aşa-i în preaviz), pe la etajul 3 m-a izbit un miros de ardei copţi şi umpluţi. Vecina de palier deschisese uşa apartamentului, să aerisească. Aşa-i la etajul 4. Vecina e o bătrânică de vreo 50 de ani, simpatică foc, mereu zâmbeşte când ne vede. Şi, judecând după mirosurile ce ies din apartament, găteşte excelent!
Io-s mai ruşinoasă de felu-mi, chiar dacă salivam precum un câine în faţa unei bucăţi de cârnaţ afumat, tot nu m-am dus să-i cer vecinei o bucăţică de ardei. Oricât de simpatică mi-ar fi! Dar mi-am pus în gând să gătesc, chit că mă omoară căldura din casă. Zis şi făcut!
Am fost la piaţă şi-am găsit la un nene de la ţară nişte roşii d-alea suculente şi cu miros de roşii din grădină, câteva bucăţi de ardei galben şi nişte varză acră mărunţită. Delicioasă! Viitorul fost coleg, Andrei, mi-o spus să încerc şi carnea de curcan. Spre ruşinea mea, n-am mai mâncat până acum carne tocată de curcan. Nu ştiu de ce, dar prost am procedat până amu. E excelentă!
Am avut 7 ardei mari, i-am curăţat de seminţe, iar căpăcelele rezultate le-am tăiat mărunt şi le-am călit cu 3 bucăţi mari de ceapă. În tigaia cu ceapă şi ardei am adăugat puţină pastă roşie de ardei cu pătrunjel, apoi am pus şi o jumătate de kilogram de carne tocată de curcan. Am amestecat bine, am mai adăugat nişte curry (nu ştiu de ce, dar parcă acest condiment se potrivea), piper măcinat, sare şi am mai lăsat puţin la călit. Pentru că s-a lăsat zeamă de la legume şi carne, am omogenizat cu nişte pesmet şi o mână de orez. De obicei pun mai puţin orez la ardeii umpluţi pentru că mi-e lene să-l fierb înainte şi dacă e prea mult, se umflă-n ardei şi se împrăştie tot amestecul prin oală.
Apoi, la fierbere am pus o parte din varza acră pe fundul oalei, iar restul peste ardeii umpluţi. Am mai pus şi 2 roşii d-alea uriaşe, să dea gust. Oala a stat pe aragaz, la foc mic, vreo oră. Între timp, am deschis toate geamurile de la balcon (fiind pe colţ, se mai face niţel de curent şi mai adie vântul) şi-am ieşit din bucătărie. În timp ce găteam, pisica miorlăia ca o disperată în coridor. Probabil mirosurile ce ieşeau pe sub uşă o ispiteau şi ea n-are voie în bucătărie când fac de mâncare.
Să mai spun că s-a mâncat tot şi singurele ingrediente pe care le-am aruncat au fost o frunză de dafin şi multe boabe de piper negru?
e bine cand te inspira vecinii sa gatesti 😛 fie de bine
Oh, da, am salivat ca un câine după ce-am intrat în scară şi-am simţit aroma ardeilor umpluţi.
la 50 de ani nu cred ca poti numi o femeie ca fiind “batranica”.
Eh, exagerez, fireşte. Nu ştiu câţi ani are, dar e simpatică foc.