Citim zeci de pagini și de cărți despre cum să comunici cu oamenii, cum să te comunici, cum să rezolvăm conflicte și probleme, dar totuși practica ne omoară.
What can be immensely helpful instead, is to view these issues through the lens of what is called Appreciative Inquiry. Simply stated, we look for what is working and grow that, versus only pointing out the negative and attempting to eliminate it. Real progress has been made in terms of how men and women address emotions in their relationships. If we fail to acknowledge that, our actions do little to engage and grow successful trending change. Furthermore, appreciative inquiry teaches us to look for common ground and to be curious about ways we can support each other as we go forward in conversations like this one. de aici
Extrapolez puțin și mă voi referi exclusiv la cum (nu) comunicăm. Una dintre marile mele frustrări în comunicarea cu oamenii e prostul obicei de a reproșa târziu. Adică dacă e o problemă, nu o comunicăm, ci ne enervăm inutil, reproșând ulterior prezența problemei într-un moment total nepotrivit. Când nu se mai poate rezolva ceva.
Ai avut ghinion. Ți s-au rupt pantalonii în fund și n-ai spus nimănui de asta, dar te-ai enervat și te-ai simțit prost toată seara, purtându-te urât cu cei care îndrăzneau să te abordeze? Dacă ai fi spus atunci cuiva, care te-ar fi putut ajuta să-ți schimbi pantalonii, lucrurile ar fi stat cu totul altfel. Dar reproșând a doua zi după petrecere că tu te-ai simțit prost pentru că ți s-au rupt pantalonii, nu ajuți cu nimic. Dimpotrivă! Poate prietenii vor evita să te mai cheme la petrecerile lor pentru că poate ghinionul te va lovi de 2 ori și iarăși îți vei rupe pantalonii. Și nimănui nu-i plac oamenii care constant reproșează lucruri inutile și se plâng din orice.
Revenind la ideea din citat, de-a lungul anilor am renunțat la proiecte și prietenii care scoteau tot ce-i mai negativ din cei din jur. Nu mai pot lucra cu ură, cu reproșuri, cu nervi, cu idei fixe și încăpățânate, cu oameni autosuficienți. Sau poate problema de comunicare e doar la mine. Cei apropiați știu cât de prostovană pot fi când vine vorba de subtilități. Nu le prind și cu asta basta!