Deep Purple la Cluj

Când am ajuns în Parcul Central, aproape de Cluj Arena, pe toate aleile am văzut bărbați în haine de piele, tricouri negre, părul lung și, în unele cazuri, baticuri cu cranii desenate legate în jurul gâtului. Se plimbau alene, zâmbind și glumind, printre mamele cu prunci adormiți în cărucioare. La un moment dat o motocicletă, cu o țeavă de eșapament „tuningată”, a acoperit muzica ce se auzea dinspre stadion și-a lăsat un fum sufocant în urmă. La intrarea pe stadion mi s-a verificat ghiozdanul. „Am o carte. Așa-i că nu se consideră armă? Am și o ciocolată, dar sunt egoistă și nu o împart!”, am glumit cu fetele care m-au percheziționat și nu mi le-au confiscat. De-o parte și de alta a intrării zeci de sticle de apă și de suc se odihneau. Nu e voie cu vreo băutură cumpărată din afara stadionului.

Poate-s eu mai norocoasă, dar n-am văzut îmbrânceli, n-am auzit înjurături și nici bătăi. În tribună, la câteva scaune depărtare de noi erau câțiva bărbați ce se înfruptaseră prea mult din aroma berii. Țopăiau și dansau de zor, încercând să stârnească publicul cam țeapăn. De fapt, mulți spectatori din jurul meu erau trecuți de 40 de ani. Părinți și copiii lor adulți, mame cu prunci de 2-3 ani, adolescenți în geci de piele, familii întregi am văzut în tribună. Trebuie să fie interesant să mergi cu părinții la un concert rock al unei trupe care a cunoscut succesul când familia ta tocmai se forma.

Phoenix, în formula fără Nicu Covaci, a încălzit atmosfera cu piesele pe care probabil și copiii de 5 ani le cunosc: Pisica neagră, Andrii Popa etc. N-am prins primele formații, am preferat să văd un film la TIFF. Angajații SMURD, care până atunci au dansat pe marginea terenului, s-au liniștit de îndată ce Deep Purple a pășit pe scenă. Au început să patruleze pe stadion, preventiv. La finalul concertului au împachetat totul și-au plecat fără să aibă vreun pacient pe targă.

Pe Cohen nu l-am văzut, nici măcar pe Slowhand (încă!), dar i-am văzut live pe Deep Purple. I-am auzit în concert acum când sunt bătrâni și nu mai au aceeași energie pe care o aveau acum 20 de ani. Bătrâni, dar profesioniști. Sigur, la fiecare 2 piese Ian Gillian trebuia să-și odihnească vocea, timp în care tobele, clapele, chitara sau bass-ul își făceau de cap. Vocea lui Ian oricum nu se auzea foarte tare, de multe ori se pierdea sub chitară ori bass.

La un moment dat Don Airey a dat-o pe piese clasice, la care publicul a reacționat neașteptat de bine. Au cântat și piese de pe noul album la care publicul n-a prea cooperat, însă la Smoke on the Water s-a dezlănțuit lumea (dooh!) și s-au aprins sute de luminițe în mulțimea din fața scenei. Nu înțeleg de ce ai vrea să filmezi cu telefonul mobil un concert (măcar de-ar fi fost un aparat foto decent). Sunetul pe care-l înregistrează mobilul e sub limita decenței, iar imaginea e în mare parte neagră, pentru că nu e lumină. Mă rog, fiecare om are un motiv pentru care face ceea ce face.

Steve Morse e nebun! A interacționat cu publicul, stârnindu-l să strige în ritmul chitarei, iar Roger Glover sărea pe scenă de parcă avea cu 30 de ani mai puțin!

Da, se simte că au o vârstă – la voce È™i miÈ™care scenică, dar la partea instrumentală they rocked the show, ca să mă exprim americăneÈ™te.

Și cam așa o fost Deep Purple la Cluj pentru mine! Sunt curioasă câți dintre cei ce mă citiți ați mai fost.