De când adăpostul de câini administrat de S.O.S. Dogs a fost preluat de AdministraÈ›ia Domeniului Public Oradea, devenind Adăpostul Grivei, au urmat o serie de scandaluri mai mult sau mai puÈ›in mediatizate. Unele fotografii apărute-n presă mi-au întors stomacul pe dos. Iar prin oraÈ™ începuseră să se înmulÈ›ească maidanezii. Spre exemplu, pe malul CriÈ™ului în fiecare seară câte un cățel ne însoÈ›ea la plimbare, venea după noi până în faÈ›a blocului. Și de fiecare dată era altul. Știu, È™tiu, sunt un magnet pentru copii È™i animale … Oh, the joy!
Să mai amintesc de scandalul izbucnit când Primăria a decis să taxeze fiecare orădean posesor de câine cu 100 lei/an pentru animalele nesterilizate/necastrate? Regula rămâne-n vigoare.
Din regulamentul ce prevede reproducerea câinilor de pe domeniul public și privat, precum și răspândirea bolilor zoonotice, reiese că Primăria Oradea va subvenționa cu 50% costurile sterilizării, dacă operația e efectuată în cabinte veterinare care sunt atestate de către Colegiul medicilor veterinari din România și sunt înregistrate la Registrul Unic al Cabinetelor. Io sper că acum unii veterinari din Oradea nu se vor mai plânge că adăpostul de animale le fură clienții și pita de la gură. Și sper, totuși, că prețurile pentru operații de sterilizare/castrare nu se vor dubla în perioada imediat următoare.
Depozite și câini maidanezi
Ce mai include regulamentul propus de Primărie? Ca fiecare firmă orădeană cu sediul în Oradea să aibă cel mult 2 câini/firmă. Ceea ce înseamnă că directorii de companii ar trebui să-și asume responsabilitatea patrupedelor ce se perindă pe teritoriul firmei și să le predea adăpostului Grivei pe cele care nu aparțin cuiva. Evident, de patrupedele canine vorbesc.
Încă nu se știe când, însă va avea loc un recensământ al câinilor din Oradea. Animale care trăiesc atât pe domeniul public, cât și pe cel privat. Iar vreme de 2 săptămâni toți orădenii vor avea posibilitatea de a-și marca animalele cu microcip, al cărui cod va fi scris pe carnetul de sănătate al patrupedului și, probabil, introdus într-o bază de date de care se va ocupa un departament din Primăria Oradea. Sau cel puțin asta am înțeles eu din materialul postat pe site-ul primăriei. Încă nu mi-e clar cum va funcționa baza de date cu cipurile animalelor. Ideal ar fi să poată fi folosită de cabinetele veterinare în caz că se pierde un câine.
Și cu educația ce facem?
OK, cam toate regulile astea par civilizate. Dar lipsește o componentă, importantă zic eu. Educația. Orădeanul, ca tot românul, nu știe ce e aia responsabilitate a unui animal de companie. Bine, sunt români care nu știu ce presupune responsabilitatea creșterii unui copil, dar nu intrăm în detalii de genul ăsta.
Educați (mă refer la veterinari și la oamenii ce administrează adăpostul) orădeanul că e musai să-și deparaziteze periodic câinele și pisica din gospodărie. Că cele mai multe boli (zoonozele) se transmit prin fecale și paraziți externi (purici, căpușe, viermișori etc.). Mă îngrozesc de fiecare dată când văd adolescente inconștiente care-și plimbă câinii prin micul parc pentru copii de lângă blocul nostru și-i lasă să-și facă nevoile sub leagănul unde cei mici se joacă.
EducaÈ›i orădenii că dacă au animale sănătoase È™i ei vor fi sănătoÈ™i. Și învățaÈ›i orădeanul că deparazitarea nu e o corvoadă financiară (spre ex. e 5 lei/4 luni pt o mâță care nu iese din casă – deparazitare internă). Nu cunosc cheltuielile cu îngrijirea unui câine, oricum diferă în funcÈ›ie de talia animalului.
Evident că și regulamentul ăsta va fi supus unei dezbateri publice în 11 aprilie, în sala mare a Primăriei. Unde, cel mai probabil, iarăși va fi circ.
Io-s curioasă de părerile voastre. Cum vedeți voi regulamentul ăsta? Cu argumente, vă rog.
Sa-mi numere si ouale cu ocazia asta! Scuze expresia, dar sunt niste aberatii in proiectul asta de lege sau ce dracu e, ca-ti vine sa mergi sa-i pocnesti peste bot pe cei care l-au redactat.
Ok, argumentează. Că număratul ouălor nu-i un argument.
De unde pana unde se poate decide de catre o autoritate locala – impunerea unei taxe pe animalele de companie sau numarul de animale de companie pe care o entitate juridica le poate detine?
De unde pana unde poate un “inspector” de la un rahat de insitutie publica platita din banii mei sa-mi intre in casa sa-mi inregistreze animalul de companie, sau sa decida ca trebuie sau nu trebuie castrat? Da, stiu, decide medicul veterinar daca operatia de castrare poate fi periculoasa. Dar cine sfant kkt are dreptul sa decida asupra mutilarii animalului MEU? Pentru ca eu unul consider operatia de castrare inutila o mutilare a animalului.
Si fara s-o dau in idei idioate asemanatoare proastelor care merg la marsurile pentru vagabonzi fara sa fi adoptat vreunul, ce ne impiedica sa microcipam tiganii sau boschetarii?
Cainele meu are carnet de sanatate, merge la veterinar in mod constant, il deparazitez in mod constant si car dupa mine la plimbare o punga in care-i strang rahatul tot timpul. Nu il las liber din lesa afara si in mod sigur nu-l las sa se urce pe mizerii de vagabonzi sa le faca pui. Acuma, ca sa ma comport la fel de civilizat in continuare, trebuie sa dau bani la gunoaiele din primarie. Ca a doua zi sa ma duc sa dau cu masina in toate gropile din oras pentru care platesc alte taxe.
Pentru ce dracu sa platesc eu inutilitatea pulitiei locale care nu e in stare sa amendeze idiotii cu caini “liberi”?
Dacă toți românii ar fi responsabili cu animalele, nu s-ar fi ajuns aici. Microcipul e util. Dacă-ți pierzi animalul și-l găsește cineva, îl duce la adăpost. Dacă are microcip, câinele va ajunge înapoi la tine. Dacă nu are, poate nu-l găsești la fel de ușor.
Comentariul meu se refera mai mult la partea cu castrarea obligatorie sau optiunea de a plati taxa daca nu vrei sa-ti fie castrat cainele. Parta aia care ai omis-o din regulament adica.
Daca facem o incursiune in istoria omenirii,constatam ca orice societate expusa unei invazii( de la lacuste pana la armatele moderne) va lua masuri de stopare a invaziei ,respectiv ale consecintelor acestei actiuni.Toate aceste masuri costa.Orice cetatean responsabil ar trebui sa accepte aceste costuri cu conditia ca actiunea sa fie eficienta.Altfel,in mod cert,in spatele acestei actiuni se ascunde o spalare de fonduri banesti,greu verificabile.