Sunt într-un autobuz care circulă cu 15-20 km/h pe șoseaua Borșului. E ora 17 și 10 minute și drumul e foarte aglomerat. De la fereastra autobuzului privesc mașinile care ne întrec, doar pentru a fi apoi întrecute 2 minute mai târziu. E un fel de tango rutier. Privesc șoferii și mașinile. Dintre zecile de autoturisme
Category: Oradea
Mă pierd în gânduri și-n idei. Des. Când merg pe stradă, când tricotez, când ascult muzica potrivită. Plecasem de la șezătoarea din cetate, eram undeva în jurul parcului 1 decembrie. Și cum mergeam agale spre stația de tramvai din centru, într-o seară de miercuri, pierdută-n gânduri despre te miri ce, observ un șablon pe jos.
La ora 8 fără 9 minute au intrat în spital pe ușa principală. Înfofoliți bine în paltoane vechi, dar îngrijite, ținând aproape o geantă de piele neagră și 2 plase de plastic. El, grăbit, aplecat de umeri și cu privirea în sus, ea urmându-i pașii la jumătate de metru în spate. Aici au dat de
Pentru că ambrozia e-n floare și pentru că în august pot număra pe degetele de la o mână de câte ori am dormit o noapte întreagă, fără a mă trezi speriată că mă sufoc, am ajuns la o tanti alergolog. Cabinet privat. Tânără, drăguță, înțelegătoare, mi-a explicat una-alta, m-a consultat pentru a fi sigură că
Oradea, oraÈ™ul minune al României, care pare să renască din fiecare articol din presa online, din fiecare studiu realizat pe intuiÈ›ie È™i „misepărerismâ€, devine o atracÈ›ie turistică pentru sado-maso. Sau, na, pentru creÈ™tinii care-È™i simt credinÈ›a mai potentă atunci când văd oameni biciuiÈ›i pe stradă. Vezi, nea Bolojan, de aveam Ciupercă, altul era spectacolul. ÃŽÈ›i