Într-o tură lungă, de 3 zile. Pentru că nema mașină, am luat trenul până-n Bologa și de acolo pe jos, cu pauze mici și dese, am ajuns și la Vlădeasa, cândva spre seară. Sigur că se poate ajunge și cu mașina, mai ales dacă automobilul nu reprezintă un membru al familiei după care să plângi la fiecare întâlnire cu un bolovan. Dar e distractiv și pe jos, mai ales că pe măsură ce urci pe munte găsești izvoare cu apă rece și o mulțime de tufe cu zmeură.
Un singur sfat am: nu uita acasă crema de protecție solară. Noi am uitat-o, drept urmare acum năpârlim ca două șopârle triste.
Cazare:
Noi am stat la Cabana Vlădeasa, paturile-s foarte comode și camerele erau încălzite. Iar ciorba de fasole cu afumătură a picat ca o bere rece într-o zi prea călduroasă. Prețurile sunt foarte decente.
Trasee:
Am urcat la Pietrele Albe, iar de acolo, tulai, încă 2 urcări ce par interminabile, taman până la stația meteo. Am scuipat jumătate de plămân pe urcare, am scos o limbă de-un cot, dar măcar am urcat. Iar la coborâre m-am îndopat cu afine și merișoare, pentru că-i plină zona de tufe cu fructe coapte și delicioase.
La plecare am mers pe traseul Vlădeasa – Valea Drăganului, unde te poÈ›i pierde foarte uÈ™or. Pentru că traseul nu e marcat bine, în unele porÈ›iuni se pierd semnele È™i de n-ai hartă ori un om care È™tie să se orienteze pe munte, ai cam îmbulinat-o. Și noi ne-am învârtit prin niÈ™te mărăcini la un moment dat, căutând drumul corect. Dar e un traseu spectaculos, se merge mult pe creastă È™i priveliÈ™tea e superbă. Poate cineva de la Salvamontul Cluj vede articolul È™i dă o tură pe acolo să vadă că lipsesc marcajele.
Intră-n categoria: ture de vară, deși la Vlădeasa sigur e de mers și iarna, dar cu mașina.
Și aici au tăiat brazii 🙁
Azorică e cățelul de la cabană. Ne-a însoÈ›it în toată tura Pietrele Albe – Vârful Vlădeasa. Ba chiar a învățat să mănânce singur afine :))
Motanul cabanei care se bate cu câinii  :))
