Vrem schimbare, dar numai dacă alții se schimbă!

Pentru că ambrozia e-n floare și pentru că în august pot număra pe degetele de la o mână de câte ori am dormit o noapte întreagă, fără a mă trezi speriată că mă sufoc, am ajuns la o tanti alergolog. Cabinet privat. Tânără, drăguță, înțelegătoare, mi-a explicat una-alta, m-a consultat pentru a fi sigură că simptomele mele sunt de alergie, nu de o sinuzită.

Mi-a recomandat un tratament și ne-am despărțit cu gândul că ne-om revedea peste o lună, după ce voi trece peste perioada aceasta. Am plecat cu optimism și cu zâmbetul pe buze din cabinetul doctoriței. Prin felul său cald mi-a transmis că e o soluție pentru problema mea și că nu-i cazul să disper. Numai cine suferă de câte o boală cronică ori de-o alergie agresivă poate înțelege cât de liniștitor e gândul că ești tot mai aproape de o soluție permanentă.

Optimismul meu s-a diminuat pe măsură ce intram în farmacii pentru a-mi procura medicamentele. Am intrat în 8 farmacii diferite, în fiecare găseam ori câte un medicament, din cele 4 de pe rețetă, sau o doză incompletă. Din fericire, și farmacistele au fost amabile și înțelegătoare și-au avut grijă să mă îndrume către farmaciile unde anumite medicamente erau pe stoc. Și apreciez nespus de mult ajutorul unor străini empatici. Într-un final, după o oră de căutat și alergat prin oraș, am reușit să cumpăr toate medicamentele prescrise. Iar portofelul meu s-a ușurat de vreo 250 lei. Dar abilitatea de a respira pe nas, de a scăpa de senzația de sufocare, e neprețuită. 

Răbdare, că ajung și la atitudinea care m-a făcut să scriu articolul acesta.

Pentru a ajunge la birou în timp util, am urcat în primul taxi pe care l-am găsit în stație. City Taxi. Un Logan roșu condus de un nene trecut binișor de 55 de ani. Genul de om care, din scaunul de șofer de taxi, le știe pe toate. Și e mare naționalist, mare justițiar, ba chiar e un fan înfocat al lucrurilor bine făcute de către românii viteji ai acestei țări. Îi spun adresa unde trebuie să ajung și, nici nu apuc să-mi trag sufletul pe banchetă, începe nenea să vocifereze teoria aia stupidă a românilor sclavi la ei acasă. Redau cât mai rețin din dialog:

– El: „Ce treabă-i asta, să ajungem noi după atâția ani de la revoluÈ›ie, să fim sclavi la noi în È›ară? Unde-n lumea asta mai găseÈ™ti aÈ™a ceva?! Noi mergem la ei să-i facem sclavii noÈ™tri?! Nu mergem! De ce vin ei aici?! Că suntem fraieri, d-asta, vă spun io, domniÈ™orică!”

– Eu: „De ce spuneÈ›i că suntem sclavi?”

– El: „Că toate companiile astea vin È™i ne iau toate resursele, ne dau de lucru pe salarii de nimic È™i apoi pleacă la ei în È›ară bogaÈ›i. Ne fură munca È™i vieÈ›ile, că È™i aÈ™a suntem vai de steaua noastră. Da, de aiasta vin ăștia, străinii la noi, că suntem ieftini È™i niciun politician nu le zice nu, ba chiar le È™i pupă picioarele. Ia să fi fost un premier hotărât, să zică „valea!” È™i hai să facem noi, câte s-ar mai fi făcut în È›ara asta. Ohoo! Că suntem bogaÈ›i, avem de toate. Dar n-are cine, că politicienii ăștia români mai degrabă fură decât să facă ceva bun, ceva de viitor…”

– Eu: „Și dacă nu ar fi companiile din afară, ce-ar trebui să facă toÈ›i oamenii care au locuri de muncă în parcul industrial?”

– El: „Să lucreze la români! Că de aia trăiesc aici, pe pământul ăsta românesc! Păi, ce, noi nu È™tim să facem d-astea? Păcat că ne jecmănesc ăștia, politicienii, că de nu, luam noi faÈ›a Europei cu bogățiile noastre. Dar nu mai are cine să facă muncă. Bătrânii nu mai pot, iar tinerii … ehe, tineretu’ aiestea numa’ păcănele, telefoani scumpe È™i salariu de menejer ar vrea. Dar să nu muncească.”

Mi-am ținut părerile pentru mine, pentru că mi-era clar că omul nu înțelege un argument rațional ori economic. E cam trist când tâmpeniile antenelor și-ale realităților paralele cu realitatea țin loc de argumente. Mă rog, în taxi sunt amuzante, dar când aceleași inepții se repetă pe micile ecrane și sunt vândute sub denumirea de „adevăr”, parcă nu mai e așa de hilar.

Ajungem în parcarea firmei, și-l aud pe șofer: „iote la ăștia, ce parcare lojică și-or tras, fain așe! Iote, au și loc de taxi, pot opri aci fără să deranjez pe cineva”. Mi-a cerut 20 lei pe o cursă care-ar fi undeva la 16-17 lei, nu mi-a dat bon. Probabil pentru că am venit să lucrez la japonezi!

Ca șoferul de taxi, care visează schimbare și o viață mai bună, sunt mulți alții. Vrem infrastructură, vrem parcări și parcuri, vrem industrie și comerț, dar parcă e mai comod să ocolim regulile. Să se schimbe alții și poate atunci vom începe să umblăm și noi la atitudine. Până atunci ne miorlăim că nu ne convine când se lucrează pe stradă, pentru a se îmbunătăți sistemul de termoficare, ne isterizăm când ni se cere să plătim parcarea, ori devenim agresivi când ni se atrage atenția că nu e voie să parcăm pe locurile destinate persoanelor cu handicap. Pentru că suntem români, ce pana noastră, noi ne pricepem la orice!

N-am nicio concluzie, voiam doar să scriu articolul acesta ca peste 10-15 ani să pot observa dacă se schimbă ceva sau ba.

nori-furtuna

5 thoughts on “Vrem schimbare, dar numai dacă alÈ›ii se schimbă!

  • In primul rand, n ce priveste povestea cu taximetristul, ai inceput cu o greseala: in loc sa il ignori (ca se calmeaza si ii trece), tu l-ai bagat in seama. In cazuri d-astea, trebuie sa treci pe modul automat (te uiti pe geam, butonezi telefonul, etc), nu sa ii acorzi atentie. Ai continuat cu greseala si nu i-ai zis ca o sa ai nevoie de bon (eu, de obicei, intreb cand intru in taxi, mai ales daca il folosesc in interes de serviciu). Si ca sa fiu rau pana la capat, puteai sa insisti sa iti dea bon…

    Cunosc un caz similar cand pasagerul s-a dat jos fara sa plateasca pt. ca nu i s-a dat bon… Ce era sa ii faca taximetristul? Pe baza a ce sa ii ceara bani?

    Povestea cu sclavii este puternic insurubata in subconstientul acestui gen de oameni (in special cei inca neadaptati al sistemul capitalist) asa ca nu ai cum sa o combati.

    In ce priveste “miorlaitul” cand se lucreaza pe strada, parerea mea este ca de multe ori este justificat: furnizorii de utilitati nu se sincronizeaza in ce priveste lucrarile, nu comunica intre ei si nici Primaria nu ii forteaza sa o faca. Motiv pentru care, cand o strada e sparta de 4-5 ori de-a lungul aceluiasi an pentru ca “boii” de la Electrica nu se sincronizeaza cu cei de la Termoficare, sau aia de la Digi cu cei de la Apa si asta se intampla din doi in doi ani… te cam saturi.
    Sau cand un drum e facut in graba (si in concluzie are o calitate indoielnica – de multe ori lucru intentionat!) si apoi il repara din doi in trei ani, te cam saturi…
    Sau cand “Doreii” care lucreaza la instalatiile de termoficare, mai “agata” cate-un cablu de medie tensiune si ramane jumatate de cartier fara curent… te cam saturi de incompetenta unora.
    Si cand, vara, iti taie ba apa rece, ba pe cea calda (deci nu te poti nici racori, nici spala ca lumea) de cateva ori pe luna, sau toamna / iarna cand se apuca sa “carpeasca” tevile instalatiilor ce tin de Termoficare, ca deh, doar nu o sa le repare vara, (cand nu e deranj)…. eu zic ca lumea mai are si dreptate cand “miorlaie”.
    Totul se rezuma la dispretul cu care acesti furnizori de utilitati isi trateaza clientii (si concitadinii, in acelasi timp). Investesc sume enorme pe lucrari si/sau instalatii prost executate si ulterior prost gestionate, si apoi ridica din umeri cand ceva merge prost. Si tot ei sunt cei care trebuie intelesi? Multumesc, nu.

    • IonuÈ›, dacă mereu îi ignorăm pe ceilalÈ›i, cei din „cealaltă tabără”, cum ajungem să-i cunoaÈ™tem? Cum putem să schimbăm ceva? Crezi că „ceilalÈ›i” vor ajunge singuri să înÈ›eleagă că e nevoie de cât mai multe rotiÈ›e bune pentru a face un mecanism uriaÈ™ să funcÈ›ioneze?
      N-am avut nevoie de bon, doar că mi s-a părut cam ipocrit omul, dorindu-și schimbare, dar el încă nu e dispus să joace corect. Încă mai ciupește de pe ici, pe colo.

      Probabil că mai ții minte materialul ăla în care mă miorlăiam că s-a spart strada pe care locuiesc, de 3 ori în 2 ani. Și am sesizat primăria. N-au mai spart strada, dar au ajuns cu parcările la colțul blocului. Probabil mai durează vreun an-doi și s-or amenaja și parcările pe strada unde locuiesc. Sper!

      Pe de altă parte, de câte ori ai făcut sesizări când ai observat lucrări prost făcute? De câte ori ai anunțat primăria? Nu-i vorba de a înțelege pe cineva, nu mă refer la empatie în cazuri de malpraxis profesional, ci mă refer strict la ideea că nu poți construi ceva fără mizerie, dar de îndată ce lucrările s-au terminat, viața ar trebui să revină la normal. Da, miorlăiturile au rostul lor când noile lucrări sunt mai proaste decât cele vechi. Și e perfect normal să comentezi, dacă ai cunoștințele necesare pentru a aduce critici constructive. Altfel, e doar o zumzăială fără argumente.
      Cunosc persoane care se plâng constant de te miri ce, ca niște prunci răsfățați. „Să se facă, să ni se dea”, în situații care țin de noi, nu de autorități.

  • Depinde ce intelegi prin “cealalta tabara”…Depinde pe cine-i ingramadesti acolo…

    In baza experientei de viata, asa putina cum e ea, si in baza descrierii din articol (?), iti pot spune ca omul ala nu se va schimba, mai ales la varsta pe care i-ai acordat-o. Poate ca o sa se agite mai putin pe tema aia, dar nu o sa isi schime viziunea.

    Vorba proverbelor: “cainele batran, trucuri noi nu-nvata”, respectiv “lupul isi schimba parul, dar naravul ba”…
    Omul ala probabil a fentat sistemul (indiferent care a fost acel sistem) si nu ar face altfel indiferent cata miere si lapte ar curge pe strazile tarii. Eu unul nu m-as astepta sa se schimbe, dar daca tu esti o eterna optimista, n-ai decat…Daca “fenta” nu ar fi parte din viata lui, ar fi mimat macar intentia de a da bon, ceea ce nu cred ca a facut-o (sau ma insel?).
    De schimbat, eu unul incerc sa ma schimb pe mine (vorba unui cantec de prin ’87-’88) ca nici eu nu-s “fara de pacat”. Cu riscul de a parea insensibil sau rece, oameni ca ala nu se vor schimba, aia doar vor disparea sau se vor imputina…Singurul remediu in cazul lor e timpul…

    Tot ce pot eu sa fac in privinta acestui gen de oameni, este sa lmitez contactul sau daca aia nu e o optiune, sa evit discutiile despre subiectele sensibile. Am prins si eu taximetristi care le stiau pe toate, aveau solutii la tot (ca de aia erau taximetristi, nu?) dar in general comunicarea cu ei este monosilabica sau pe aproape. Unii se prind de fenta, si o lasa mai moale. Altii nu… C’est la vie.

    Apropos de schimbare… bonul nu trebuie sa il ceri ca ai nevoie, ci ca e corect. Sau nu? In cel mai rau caz, poate ai vreun amic care il poate baga la decont pe firma lui…

    In ce priveste materialul din anii trecuti, da, ma gandeam si la acel material cand am scris raspunsul meu. BTW, daca stai in zona Decebal colt cu Dacia (intre str. Costache Negruzzi, Doinei, C-tin Brancusi) am o veste buna… Primaria a scos licitatia pt amenajari parcari in zona aia (in spatele blocurilor. Licitatia a avut loc, si ar cam trebui sa se declare un castigator in curand). Deci in 2018 va fi o parcare acolo…

    Intreruperile sunt anuntate, nu “inopino”, ca altfel as intelege. Avarii se pot intampla. Problema mea este cu FRECVENTA intreruperilor. Si totodata, cu frecventa cu care se sparge aceeasi strada in decurs de cativa ani. Toate astea se intampla legal, cu autorixzatie de la Primarie, deci sa ma plang lor ca ce? O problema este modul in care isi organizeaza toti furnizorii de utilitati lucrarile (cand scot licitatiile, cand isi programeaza lucrarile, etc). Sunt prea multe de povestit in legatura cu asta, asa ca nu am sa mai intru in detalii… Poate altadata.

    In ce priveste “miorlaitul” meu, te asigur ca nu e chiar “zumzaiala fara argumente”, cel putin nu in ce priveste acest aspect. Iar In ce priveste ultimul paragraf din raspunsul tau, nu sunt genul care sa se planga de ceva cand rezolvarea tine de el si nu de autoritati.

  • Nu cred ca nemultumirea taximetristului are legatura cu “antenele”. Dupa varsta pe care o are nenea taximetristul, in mod sigur a prins “epoca de aur” cu fabricile din Oradea care livrau la export si in care munceau o mare parte din cetatenii orasului: actualul parc industrial pare o gluma ca si numar de angajati fata de vechile fabrici comuniste (imagineaza-ti ca doar fabrica Infratirea avea unui numar mai mare de angajati decat toti angajatii actualelor parcuri industriale din Oradea, luati la un loc). Si mai gandeste-te ca varsta pensionarii la prins intr-o perioada cand oameni ca el nu mai sunt cautati de catre angajatori si ca “revolutia” poate la lasat fara loc de munca sau ca ia diminuat in mod sigur veniturile (capitalism, salarul minim pe economie, economia reala, etc.). Are si el dreptatea lui..

    • Bine, hai să mergem pe ideea ta. Fabricile comuniste s-au închis, din motive pe care nu le voi dezbate, au rămas o mulÈ›ime de oameni fără locuri de muncă, ce-ar trebui să facă toÈ›i oamenii care au familii de întreÈ›inut? Èšine cont că vorbim de un popor care a fost învățat să-È™i urască aproapele în perioada comunistă, să-l spioneze pe cel care are mai multe decât el, un popor care a învățat să trăiască cu lipsuri È™i care acum descoperă că există È™i o altă viață după partidul vieÈ›ii.

      Nu țin partea corporațiilor, dar nici românii nu-s mai cu moț. Dimpotrivă. Dacă firmele străine vin cu proceduri exacte și inflexibile, românilor le lipsesc cu desăvârșire procedurile. Și, de cele mai multe ori, patronii români sunt niște isterici care chiar își consideră angajații sclavi. Sigur, sunt și excepții, am întâlnit și CEO români care pun preț pe imaginea firmei și bunăstarea angajaților. Însă aceștia sunt prea puțini în marea de isterici care parcă-și propun, uneori, să distrugă și orice urmă de umanitate din angajat. Pe de altă parte, înțeleg și managerul român umilit constant în relațiile cu statul.

      Însă nu înțeleg aversiunea agresivă față de străini, față de nații mai avansate decât noi, românii. O atitudine pe care-o întâlnesc frecvent la oameni trecuți de o anumită vârstă. Că ne place, că nu ne place, englezii, nemții, japonezii, americanii etc., sunt popoare mult mai avansate și chiar am avea de învățat de la ele, dacă nu le-am mai urî atât de mult din varii motive naționaliste.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.