Tag Archives: carti bune

lectura de concediu

Concediul unui antisocial

Atunci când te implici cu drag în proiecte după proiecte, oboseala pare să se evapore. Sau poate că am ignorat-o, așa cum fac cu multe lucruri indezirabile.

Însă după 2 ani fără concediu, simt nevoia să mă retrag, pentru câteva zile, într-o cabană caldă pe-un vârf de munte, fără să fiu nevoită să mai aud gândurile unora, ideile altora, presupunerile tuturora. Să șed singură, cu ceaiul cald și să citesc. Să dorm cât și unde vreau. Sau să mă pierd prin Oradea, pe străduțe umbrite de castani.

Nu putem fi cu toții perfecți, cu umorul lui George Carlin, zâmbetul de Colgate, trupul de zeu și înțelepciunea lui Ghandi sau Confucius. Mai avem nevoie și de iarbă, nu doar de gazon ideal!

Mi-s dragi toate proiectele la care am lucrat în ultimii 2 ani. Mi-au rămas dragi mulți dintre oamenii cu care am lucrat și cu care lucrez. Adevărul e că nu-s tocmai o persoană ușor de tolerat, nu știu să fac glume bune și scot destui „porumbei” pe gură atunci când sunt epuizată psihic. Iar uneori orgoliile complicate și frustrările pe care alții le aruncă pe umerii celor din jur pot fi mai extenuante decât munca fizică.

Mi-e dor să gătesc ceasuri întregi. Mi-e dor să fiu antisocială. Așa că de azi intru într-un concediu de … lectură și gătit. O carte e doar o carte, n-are cum să fie (sau să pretindă că e) altceva, la fel cum o cină pregătită cu drag e … doar o cină delicioasă!

lectura de concediu

numele-trandafirului-umberto eco

Numele Trandafirului, de Umberto Eco

Înainte de a citi părerea mea despre cartea lui Umberto Eco, te invit să dai play la următoarea melodie. Pe măsură ce citeam, tot la Schindler’s List mă gândeam, nu ştiu de ce.

John Williams (schindlers list soundtrack) – Theme from Shindlers List

Asculta mai multe audio diverse

numele-trandafirului-umberto ecoNumele Trandafirului, de Umberto Eco, e o carte care mi-a fost recomandată de un profesor în facultate. Auzisem că e o carte care schimbă mentalităţi, care te ajută să descoperi lumea prin intermediul semnelor (combină elemente de semiotică). Mi-a plăcut pentru că e un fel de variantă mai complexă şi elaborată într-o lume religioasă a romanelor poliţiste scrise de Agatha Christie.

Acţiunea are loc într-o mănăstire din Italia, în 1327, atunci când fratele William din Baskerville (sau Guglielmo) şi novicele Adso ajung în lăcaşul sfânt benedictin. Pe drum, Guglielmo oferă o primă lecţie de interpretare a semnelor: reuşeşte să-şi dea seama pe cine (sau, mă rog, ce anume) căutau călugării mănăstirii: calul abatelui. Cum a reuşit? Interpretând semnele şi ştiind câteva lucruri de bază despre abaţie, zonă şi comportamentul oamenilor.

Acţiunea e descrisă prin prisma novicelui Adso care povesteşte la bătrâneţe învăţămintele fratelui Guglielmo.

Odată ajunsi la mănăstire, abatele le solicită ajutorul (de fapt, îi solicită ajutorul lui Guglielmo) pentru a descifra misterul morţii unui călugăr. Întâmplarea face ca un călugăr să fi fost găsit strivit pe stâncile de la baza zidului bibliotecii, singura explicaţie pentru moartea omului fiind suicidul. Pe măsură ce fratele Guglielmo interpretează semnele şi situaţiile, apar mai mulţi călugări morţi, în mod evident ucişi de o altă persoană, nu de Diavol, aşa cum credeau toţi oamenii bisericii din acele vremuri.

Trebuie să menţionez că Guglielmo încearcă să menţină concluziile în partea materială a situaţiei, evitând să se pronunţe asupra spiritelor care ar putea fi în spatele acelor fapte teribile. De altfel, toate indiciile adunate de cei doi eroi se conturează în jurul cărţii Poetica de Aristotel, o carte care ar ucide, susţin călugării şi abatele.

Întrucât toate crimele se desfăşoară în jurul abaţiei construită într-o zonă inaccesibilă, muntoasă, tot acolo vom descoperi şi misterul crimelor. Abaţia adăposteşte o bibliotecă impresionantă, fiind secretă pentru restul lumii. De altfel, semnele din jurul acestei biblioteci îl ajută pe Guglielmo să descopere adevăratul criminal, pe care nu-l voi dezvălui pentru a nu strica farmecul cărţii.

Sigur că Numele Trandafirului nu e una dintre cele mai uşoare cărţi, adeseori se sare de la o vreme la alta, de la o situaţie la o alta, complet diferită, dar care la final are legătură cu ancheta celor doi. E o carte complexă, încărcată de simboluri.
De ce mi-a plăcut atât de mult? Pentru că un om al Bisericii a reuşit să descifreze misterul morţilor suspecte fără să se lase pradă credinţei! A căutat logica şi raţiunea şi a încercat s-o intercaleze în lumea credincioşilor. V-o recomand cu drag!

Unde poţi găsi cartea Numele Trandafirului? Într-o librarie online, fireşte!

Cumpără cărți la prețuri bune de pe eMag

vanatorii de zmeie

3 cărţi pe care trebuie să le citeşti

În ultima perioadă am citit câteva cărţi excepţionale pe care ţi le recomand, în cazul în care eşti în impas şi nu mai ştii ce merită citit.

1. Vânătorii de zmeie de Khaled Hosseinivanatorii de zmeie

Lecturând cartea, vei înţelege de ce autorul a decis să o intituleze astfel. Nu e vreun roman poliţist sau SF, e o carte realistă care şochează şi reuşeşte să schimbe, sau cel puţin aşa sper, mentalităţile occidentalilor despre afgani. Recunosc, nu ştiam prea multe despre cultura afgană, ba chiar, undeva în fundul minţii, aveam impresia că toţi afganii sunt terorişti, aşa cum au fost adesea portretizaţi de mass media internaţională (mai ales cea americană!).

Am savurat cartea lui Khaled Hosseini în fiecare dimineaţă înainte să merg la serviciu. Chiar dacă anumite întâmplări sunt şocante şi stânesc ură faţă de anumite personaje (am o aversiune faţă de violatori şi nu suport oamenii care consideră că aparţin unei „rase superioare”), per total, Vânătorii de zmeie e o carte care m-a impresionat profund. Finalul nu e tocmai aşa cum m-aş fi aşteptat, e un final deschis, te lasă puţin în suspans.

Recenzie găseşti la Tomata.


2. Apel către lichele  de Gabriel Liiceanu

Cartea e o culegere de texte scrise de Gabriel Liiceanu în primii ani după revoluţia din 1989. Îţi postez unul dintre citatele pe care le-am notat din carte:

„Asemeni sifilisului care se strecoară sub promisiunea voluptăţii şi a otrăvii care se ascunde în mărul superb rumenit, comunismul este o boală a seducţiei. Cei care au pus-o pe lume, au adus-o, au transportat-o dintr-o parte în alta a lumii ştiau oare că erau purtătorii unei boli, că paradisul pe care-l promiteau era mincinos, că în urma lor se va întinde iadul, iadul pe pământ?”, pagina 35.

apel_catre_lichele-liiceanu

Practic toate textele condamnă nu doar ciuma numită comunism, ci şi toţi acei activişti şi secretari de partid care, după crima din ziua de Crăciun, au decis să aducă „democraţia” într-o ţară unde oamenii ştiau să trăiască după modelele oferite de propriul stat.

E o carte pe care o recomand persoanelor care încă mai cred că perioada comunistă a României a fost cel mai bun lucru care se putea întâmpla.

Graţian m-a convins să citesc această carte. Altă recenzie bună găseşti la Ioana Ştef.

3. Tehnici de manipulare de Bogdan Ficeac

Cartea asta am citit-o astă vară şi mi-a rămas întipărită în memorie. Exemplele date de autor sunt copleşitoare. De altfel, după ce citeşti Tehnici de manipulare, îţi recomand să continui cu Apel către lichele. Ai să înţelegi apoi de ce. Bogdan Ficeac explică felul în care s-a manipulat populaţia României prin intermediul televiziunii de stat, cât de apatici suntem ca naţie în ceea ce priveşte deciziile de care depinde tocmai viaţa noastră. Îţi dau 2 citate excelente din carte, sper că nu se supără autorul:

„Straniu este faptul că, deşi autoritarea a fost înlăturată de la putere la 22 decembrie, totuşi marea majoritatea a victimelor s-a înregistrat după această dată. Nu s-a oferit o explicaţie oficială coerentă care să motiveze această ciudaţenie. Există doar părerea neoficială că numărul mare de morţi, de care era făcut responsabil fostul dictator, a avut rolul de a legitima rapid, în faţa lumii, noul regim de la Bucureşti.” pagina 40.

Anomia desemnează un fenomen social anormal, patologic generat de lipsa de reguli morale şi juridice menite să oganizeze viaţa economică şi socială […] Cu alte cuvinte, o întreagă societate devine bolnavă atunci când regulile, tradiţiile şi legile se modifică brusc, dispar sau se întârzie înlocuirea lor la timp. Lipsiţi de vechiul sistem de valori prin care se raportau permanent la situaţiile sociale, oamenii devin vulnerabili, dezorientaţi, nervoşi”.

Datorită acestei cărţi am descoperit câteva cazuri bune de studiat de manipulare în masă.

Cartea poate fi citită şi pe scribd.com!

Comandă aceste cărți de pe eMag

Parfumul – Patrick Süskind

Cum ar fi să te naşti în Parisul secolului 18, într-o piaţă împuţită, sub o tarabă de peşti care putrezesc în timp ce sunt curăţaţi, de către o femeie care nu e capabilă să simtă ceva pentru puii de om pe care îi aduce pe lume? Şi, mai ales, cum ar fi dacă ai fi singurul om care nu are un miros propriu dar are cel mai fin nas din lume?

Jean-Baptiste Grenouille
, personajul central al cărţii lui Patrick Süskind, Parfumul, e acel om care nu simte empatie, nu ştie ce e mila, ce înseamnă să iubeşti sau ce înseamnă să fii om. E omul căpuşă, aşa cum e descris de autor. Căpuşa care îşi doreşte cel mai frumos parfum din lume: o colecţie de arome din cele mai frumoase femei. Grenouille (care înseamnă broască în franceză) e fiinţa care îşi doreşte adulaţia unei lumi întregi pentru ca mai apoi să încerce să se lepede de ea.
Mie mi-a plăcut cartea, pe alocuri descrierile sunt scârboase, însă mesajul e fascinant.

Filmul a fost interesant, însă mi-ar fi plăcut să văd şi partea în care Grenouille stă 7 ani în peşteră, după care revine printre oameni. Coloana sonoră a peliculei a fost interpretată de Corul LATVIJA Berliner Philharmoniker şi Sir Simon Rattle. Melodiile sunt pur şi simplu senzaţionale, desigur dacă-ţi place opera…

Cumpără cărți la prețuri bune de pe eMag