Concediul unui antisocial

Atunci când te implici cu drag în proiecte după proiecte, oboseala pare să se evapore. Sau poate că am ignorat-o, așa cum fac cu multe lucruri indezirabile.

Însă după 2 ani fără concediu, simt nevoia să mă retrag, pentru câteva zile, într-o cabană caldă pe-un vârf de munte, fără să fiu nevoită să mai aud gândurile unora, ideile altora, presupunerile tuturora. Să șed singură, cu ceaiul cald și să citesc. Să dorm cât și unde vreau. Sau să mă pierd prin Oradea, pe străduțe umbrite de castani.

Nu putem fi cu toții perfecți, cu umorul lui George Carlin, zâmbetul de Colgate, trupul de zeu și înțelepciunea lui Ghandi sau Confucius. Mai avem nevoie și de iarbă, nu doar de gazon ideal!

Mi-s dragi toate proiectele la care am lucrat în ultimii 2 ani. Mi-au rămas dragi mulți dintre oamenii cu care am lucrat și cu care lucrez. Adevărul e că nu-s tocmai o persoană ușor de tolerat, nu știu să fac glume bune și scot destui „porumbei” pe gură atunci când sunt epuizată psihic. Iar uneori orgoliile complicate și frustrările pe care alții le aruncă pe umerii celor din jur pot fi mai extenuante decât munca fizică.

Mi-e dor să gătesc ceasuri întregi. Mi-e dor să fiu antisocială. AÈ™a că de azi intru într-un concediu de … lectură È™i gătit. O carte e doar o carte, n-are cum să fie (sau să pretindă că e) altceva, la fel cum o cină pregătită cu drag e … doar o cină delicioasă!

lectura de concediu

7 thoughts on “Concediul unui antisocial

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.