Mâţa mea e mai specială. Dar nu în sensul ăla de serial killer kitten specială (deşi, cu pisicile nu poţi să ştii niciodată!). Tot intrând din site în site prin Stumbleupon, am dat de-un site cu muzică pentru … pisici! Şi pentru că Ţiţic tocmai se tolănise lângă mine-n pat, gâfâind de zor după ce alergase după ale sale beţe de plastic, mi-am zis c-ar merita o încercare. Să văd cât de mult o linişteşte. Sau ce sentimente i-o mai trezi.
No, şi să nu-ţi vină să crezi! La câteva secunde după ce începe melodia să se audă, numai ce-o văd pe-a mea mâţă nebună ridicându-se rapid în picioare. Pfuai, imediat m-am gândit la cât de geniali or fost ăia de-or creat muzica aia pentru pisici. Mă şi vedeam dând play la demo (că doar suntem români, e scump dom’le ţidiul, vreo 25 de lire, ne mulţămim şi cu demo) de fiecare dată când Ţiţic e supărată că n-o bag în seamă sau n-are chef de joacă.
După 15 secunde de melodie, o şi văd cum tot îşi învârte capul, cum parcă ţopăie prin pat! Clar, nu iau tot ţidiul, că uite ce-i face demo-ul, mi-am zis.
Şi de-o dată auz un bâzâit. Suna cam… fals, nu era de pe melodie.
Era o muscă! Ţiţic e înnebunită după insecte, când vede o găgăriţă pe exteriorul ferestrei, atâta o pupă şi-o salută cu lăbuţa, că trebuie să şterg fereastra de balele ei :))
