Ar fi fost alegerile locale din Oradea. Serios! Aș fi câștigat un pariu pe tema: așa-i că iese Bolojan primar în Oradea? Pentru că, în opinia mea (reflex dobândit după The Good Wife), n-a existat un alt candidat puternic, unul care să i se opună, cu argumente, idei etc.
Știu că-s discuții pe tema Bolojan vs. Oradea, ba că-i primar bun, ba că nu-i așa, că-i vândut Selina și RER și așa mai departe. Dar toate discuțiile astea au făcut un lucru: l-au ținut pe Bolojan în gura lumii. Oriunde-am ieșit din casă, am auzit de Bolojan. La coadă la oficiul poștal, la supermarket (o tanti voia să fie ironică la adresa unui prunc, de față cu vânzătoarea și-i spusese că-i dă Bolojan înghețată numai să se miște din loc), la piață, pe interneți. Bolojan parcă a fost acea celebritate a momentului care a murit și de care toată lumea-și amintește dintr-o dată. Ok, nu-i cea mai potrivită comparație, dar subliniază exact ideea.
În afară de Vușcan, care fie vorba-ntre noi ar face carieră-n București, unde-i plin de păcălici cu gura mare, de niciun alt candidat la Primăria Oradea n-am auzit. Am văzut ceva știri despre Nadia Pal, care miza foarte mult pe combaterea mirosurilor îngrozitoare care vin când de la ferma de porci, când de la Zahărul. Și zău că i-aș fi acordat votul dacă ar fi avut vreo șansă. Pentru că problema asta a mirosului pestilențial mă afectează și pe mine, chiar mai mult decât parcările sau ecranul uriaș din centrul orașului unde poți vedea meciuri de fotbal.
Adelina de la PSD a trecut neobservată, am aflat că există cu vreo 2 săptămâni înainte de ziua votului. Pe internet a fost inexistentă pentru mine. La fel și cu ceilalți candidați. Am aflat de ei în ziua votului, de pe buletin. Așa am văzut că și Alexandrinuța cea naivă și-ar fi dorit un fotoliu de consilier. Cu câteva zile înainte de vot am dat peste promisiunile unuia de la PSD care vrea internet gratuit pentru studenți. În condițiile în care în Oradea nu sunt suficiente locuri în cămine, unde mâncarea e proastă pentru că-i asigurată de o firmă ce face catering la majoritatea instituțiilor de stat orădene, unde cursurile nu-s deloc aliniate cu ceea ce se cere pe piața muncii, ei promit internet gratuit. De parcă n-ar exista internet gratuit în aproape tot orașul!
Poate trăiesc într-o bulă, de fapt nu poate ci sigur trăiesc în propria-mi bulă, unde primesc doar informațiile pentru care mi-am setat niște filtre destul de bune, dar pe internet n-am văzut mai nimic despre vreun alt candidat la Primăria Oradea. Și-o spun din prisma omului simplu, care consumă știri pe internet, iese-n oraș și mai aruncă un ochi pe pliante.
În timpul ăsta, io încă aștept un răspuns de la Primăria Oradea despre strada pe care locuiesc…
poza-i de la mitingul organizat de roșii în centrul orașului.
