Tag Archives: raceala

vin_ rosu caloian

O reîntâlnire nefericită

Ne-am despărțit acum câteva luni, înainte să înceapă primăvara. Am hotărât, de comun acord și fără să ne certăm, că fiecare o va lua pe drumul său. Că nu ne vom mai căuta decât dacă unul dintre noi simte că nu poate trăi fără celălalt, că ne cuprinde un dor suicidar care ne îndeamnă să ne chinuim tolerând prezența celuilalt.

Eu mi-am ținut partea de târguială. M-am ținut deoparte. De fapt, nu-mi era chiar greu, că-s destul de timidă. Nu-mi place să mă bag în sufletul omului dacă știu că nu mi-s dorită. Și-n plus, nu-s genul de femeie geloasă!

Însă de câteva zile mă caută în mod obsesiv. Se folosește de orice prilej pentru a mă întâlni, pentru a-mi simți prezența. Ce-o fi pățit? Nu sunt o femeie atât de atrăgătoare și atât de dezirabilă încât să nu-mi poată rezista. Mi-au rezistat alții, mai slabi de înger …

Acum o săptămână m-a prins furtuna prin oraș când eram pe bicicletă. Cu tot cu hainele de pe mine, cântăream aproape 60 de kile, apa-mi ajunsese și-n șosete. Un record mondial, în ceea ce privește greutatea-mi, desigur. Acum câteva zile m-a surprins a doua ploaie, tot pe bicicletă, iar de ieri mă chinui să-mi încălzesc mâinile și picioarele. Azi am ieșit din casă purtând mănușile de toamnă. Atât îmi era de frig.

De 2 zile îmi lăcrimează ochii constant și noaptea nu pot adormi fără balsamul cu eucalipt. Sunt momente când am senzația că niște pitici crizați, încălțați cu bocanci grei, cu 3 numere mai mari, bagă pogouri diabolice în capul meu, cauzându-mi niște dureri crunte.

Dar nu, e doar EL. E … dracul gripei. E drăcovenia numită răceală care-mi dă târcoale de ceva vreme. Deși par mică și neajutorată, cred că de data asta îi vin de hac. Cumva, cândva. Nu mă mai las pradă instinctelor! Aș fi în stare să beau și-un deț de pălincă dacă asta mă va face mai puțin atrăgătoare pentru un asemenea drac.

Până una alta, mi-am reîntâlnit și 3 prieteni vechi : paracetamolul sinus, ceaiul cu lămâie și miere și … vinul roșu.

vin rose

Să-i dau boabe sau s-o-mbăt?

vin roseȘi-a făcut apariția într-o seară friguroasă de februarie. Afară ningea cu fulgi mari, iar înăuntru ne delectam cu un pahar de vin fiert. A doua zi, dis de dimineață, am observat că nu mai am voce. Am încercat să strig pisoiul, dar tot ce s-a auzit a fost „To…iii. Îhâââm. To…Îhâââm!”

Răceala mă cucerise! A venit fără vreun simptom clasic: dureri de gât, temperatură sau slăbiciunea trupului. A fost parșivă și s-a instalat în timp ce dormeam.

De când i-am simțit prezența, mi-am dedicat toate resursele în a o face să se simtă bine. Că așa am fost învățați de mici: să fim ospitalieri cu musafirii nepoftiți în speranța că vor pleca mai repede. Așa că am investit în răceală o cutie de Paracetamol Sinus. La o asemenea răceală un simplu Paracetamol nu ajunge, numai Sinus o mulțumește pe deplin. Apoi am plusat cu niște Decasept, dar care nu i-a prea priit, pentru că, vezi tu, Decaseptul e prea albăstrui și e deprimant pentru o răceală domnească.

Așa am ajuns la Propolis cu vitamina C. Răceala mea a fost încântată de pastilele astea. Parcă se ruga de mine să le iau ca pe bomboane. Apoi am ajuns la Coldrex al cărui praf l-am scăldat în ceaiul de mentă culeasă din grădină, combinat cu tei și soc.

Între timp încercam s-o îmbunez cu cele mai bune fructe și compoturi: banane, portocale, mere, pere, prune, cireșe și vișine. Din păcate, cu fiecare zi ce trecea observam cum vocea mea dispărea. De la o răgușeală simplă, am ajuns la o voce pe care n-o mai recunoșteam când o auzeam.

M-aș fi înțeles cu răceala dacă n-ar fi adus și o tuse urâtă după ea. Nu de alta, dar când tușești tot trupul se contractă iar cei din jur se feresc de tine ca de un lepros. Și mi-a fost atât de jenă să tușesc în public, mai ales că la EcomTim au fost tot felul de invitați de renume. Cum să tușesc eu ca măgărița în sala aia imensă, să atrag atâtea priviri asupra-mi? Am adoptat strategia tușitului în șervețel, să nu împrăștii microbi, dar parcă tot simțeam privirile tăioase ale ipohondrilor. Să recunoaștem, cu toții ne ferim de un om care tușește, că doar nimeni nu-și dorește să i se contracte tot trupul într-un acces de tuse necontrolată.

Și așa ajungem la 2 soluții care mi-au rămas: antibioticele sau o beție cruntă. De antibiotice mă feresc cât pot de mult, dar nici cu durerile de cap ce apar după beții nu mi-ar plăcea să mă confrunt. Plus că io n-am experimentat vreodată beția …

No, să-i dau boabe sau s-o îmbăt? 🙂