Să-i dau boabe sau s-o-mbăt?

Și-a făcut apariÈ›ia într-o seară friguroasă de februarie. Afară ningea cu fulgi mari, iar înăuntru ne delectam cu un pahar de vin fiert. A doua zi, dis de dimineață, am observat că nu mai am voce. Am încercat să strig pisoiul, dar tot ce s-a auzit a fost „To…iii. ÃŽhâââm. To…ÃŽhâââm!”

Răceala mă cucerise! A venit fără vreun simptom clasic: dureri de gât, temperatură sau slăbiciunea trupului. A fost parșivă și s-a instalat în timp ce dormeam.

De când i-am simțit prezența, mi-am dedicat toate resursele în a o face să se simtă bine. Că așa am fost învățați de mici: să fim ospitalieri cu musafirii nepoftiți în speranța că vor pleca mai repede. Așa că am investit în răceală o cutie de Paracetamol Sinus. La o asemenea răceală un simplu Paracetamol nu ajunge, numai Sinus o mulțumește pe deplin. Apoi am plusat cu niște Decasept, dar care nu i-a prea priit, pentru că, vezi tu, Decaseptul e prea albăstrui și e deprimant pentru o răceală domnească.

Așa am ajuns la Propolis cu vitamina C. Răceala mea a fost încântată de pastilele astea. Parcă se ruga de mine să le iau ca pe bomboane. Apoi am ajuns la Coldrex al cărui praf l-am scăldat în ceaiul de mentă culeasă din grădină, combinat cu tei și soc.

Între timp încercam s-o îmbunez cu cele mai bune fructe și compoturi: banane, portocale, mere, pere, prune, cireșe și vișine. Din păcate, cu fiecare zi ce trecea observam cum vocea mea dispărea. De la o răgușeală simplă, am ajuns la o voce pe care n-o mai recunoșteam când o auzeam.

M-aș fi înțeles cu răceala dacă n-ar fi adus și o tuse urâtă după ea. Nu de alta, dar când tușești tot trupul se contractă iar cei din jur se feresc de tine ca de un lepros. Și mi-a fost atât de jenă să tușesc în public, mai ales că la EcomTim au fost tot felul de invitați de renume. Cum să tușesc eu ca măgărița în sala aia imensă, să atrag atâtea priviri asupra-mi? Am adoptat strategia tușitului în șervețel, să nu împrăștii microbi, dar parcă tot simțeam privirile tăioase ale ipohondrilor. Să recunoaștem, cu toții ne ferim de un om care tușește, că doar nimeni nu-și dorește să i se contracte tot trupul într-un acces de tuse necontrolată.

Și aÈ™a ajungem la 2 soluÈ›ii care mi-au rămas: antibioticele sau o beÈ›ie cruntă. De antibiotice mă feresc cât pot de mult, dar nici cu durerile de cap ce apar după beÈ›ii nu mi-ar plăcea să mă confrunt. Plus că io n-am experimentat vreodată beÈ›ia …

No, să-i dau boabe sau s-o îmbăt? 🙂