Tag Archives: traseu cu bicicleta

ariadna tinand soarele in palma

Dimineața, pe deal …

De câteva zile nu mă pot odihni, visez foarte urât și mă trezesc mai obosită decât atunci când merg la culcare. O fi de la lipsa de alcool? Că luna asta Laurențiu a decis, la fel ca-n fiecare august din ultimii 3 ani, să nu bea bere și alcool. Și dacă el nu bea, nici eu nu beau, că-i deprimant să bei singur(ă). Să fie de la oboseala care s-a acumulat în ultimele săptămâni? Să fie de la luna plină, presiunea atmosferică și caniculă?

Habar n-am!

Ce știu e că azi dimineață m-am trezit cu vreo 5 minute înainte să sune alarma telefonului programată pentru ora 4 și jumătate. Deși străzile orașului sunt pustii duminica dimineața la 5, tot mai plăcută-i trezirea pe deal, în timp ce cobori cu 20km/h cu bicicleta. Aer curat, rece și oleacă umed, miros de iarbă acoperită de rouă. Și un răsărit superb. Ca orice alt răsărit, presupun.

E prima dată când pozez cum apare soarele pe cer, mai ales cu un obiectiv 50mm. Nu știu exact ce setări să-i fac aparatului. L-am pus pe modul TV, expunerea -2 și -1, ISO 1600, cred. De asta și lipsa detaliilor, presupun.

Pozele nu-s prelucrate, doar le-am micșorat și le-am pus watermark. Cu XN Convert nu pot decât să modific auto la contrast și luminozitate și se strică imaginea, iar alte programe de prelucrat n-am, că mi-au expirat trial-urile. 🙁

Așa că am ales să le las așa, direct scoase din aparat și micșorate ca să nu-i dau prea mari bătăi de cap hamsterului de pe server.

Bună dimineața! 🙂

oradea vazut de pe serpentine

Cam așa se vede Oradea de pe ultima serpentină către Paleu

cand rasare soarele

Vezi punctulețul ăla mic și roșiatic? Ăla e soarele care crește într-o secundă cât alții în ore!

un soare, doi sori

cand soarele rasare

raza de soare oglindindu-se pe șosea

ariadna tinand soarele in palma

cu soarele in brate

rasaritul soarelui vazut prin spitele bicicletei

Uite-o Puicuțăăă ….

Traseu de biciclit: Oradea – Paleu – Șișterea

Avem plaiuri atât de frumoase, atât de pitorești! Când treci printr-un sat românesc (chit că aparține de Zona Metropolitană Oradea, Șișterea e doar un sat din comuna Cetariu) viața pare să se desfășoare cu încetinitorul. Serile-s simțitor mai răcoroase decât în Oradea (nefiind atâtea betoane încinse), iar mirosul de iarbă cosită, fructe care se coc în soare și bălegar e de-o mie de ori mai plăcut decât putoarea care se simte de la Zahărul sau de la ferma de porci din Ioșia.

Pline-s câmpurile de floarea soarelui, de paiele rămase-n urma grâului treierat, de vaci leneșe și de culturi de cucuruz. Bine, pentru bicicliști drumul e și mai interesant că-s dealuri destul de abrupte. Drumul care duce spre lacuri, chiar la ieșirea din sat, e pe jumătate asfaltat, însă se circulă ușor cu bicicleta și pe porțiunea „rustică”. Pe lac e atât de liniște, atât de răcoare încât zău că merită să urci dealurile cu gropi pentru a ajunge acolo. Data viitoare mergem să vedem toate cele 3 lacuri și plecăm de dimineață, să prindem lumină mai bună pentru pozat.

Din păcate, prin sate șoseaua e cam plină de gropi și de plombe prost făcute. Dar după un astfel de traseu am și uitat de ce am fost supărată sau nervoasă. Eram atât de „high” de la adrenalină încât nimic n-ar fi reușit să mă scoată din starea de bine.