Tag Archives: vise

camp cu grau

Nebunii la 3 dimineața …

Era cumplit de frig. Mângâiam ecranul telefonului și așteptam să ajungă mașina. Butonatul telefonului parcă e o expresie învechită, ca și cum  de la apariția touchscreen-ului au trecut zeci de ani. Mi-era atât de rece încât fiecare adiere de vânt mușca tot mai mult din mine, din palmele și din obrajii mei. M-am bucurat că taxi-ul a ajuns mai repede decât aproximase doamna de la centru. Am intrat grăbită și înfrigurată-n mașina întunecată. Aerul cald și plăcut mirositor m-au copleșit. I-am spus rapid adresa și în timp ce strângeam ghiozdanul în brațe, mi-am rezemat capul pe fereastră. Era noapte, dar clădirile erau luminate suficient de mult pentru a distinge siglele firmelor. Un birou juridic, un cabinet stomatologic, un ABC de cartier, un restaurant prea colorat …

Și-apoi am observat. Șofer tânăr, atrăgător, proaspăt tuns, parfumat discret, un palton cochet în loc de geaca ponosită, mașina curată în loc de pătura jegoasă de pe banchetă, muzică clasică în locul manelelor ori a deja tradiționalului Magic Fm.

Fără să știe, a ales traseul meu preferat spre casă, pe strada unde castanii se întâlnesc la mijloc și acoperă șoseaua. Din difuzorul din spatele meu se aude vocea lui Kate Havnevik. I’m on my knees … only memories … I left for me to hold … Oprim la o intersecție și cât așteptăm să treacă 3 mașini, se întoarce și-mi spune „Îmi place să conduc noaptea, e liniște și nu întâlnesc șoferi nărozi”.

Zâmbește timid și i se văd gropițele din obraji. Din reflex îi răspund cu un zâmbet. Ce-o căuta un bărbat tânăr și frumos în locul șoferului de taxi transpirat și cu chelie?

____

Mintea mea, infectată de seriale americane de 2 lei, deja mă plasează într-o lume unde starea de calm și liniște din mașină e tulburată brusc de o explozie. Mașina se cutremură puternic, iar o lumină albă din față îl forțează pe șoferul tânăr să pună o frână bruscă. Mă izbesc de scaunul mortului și un minut mai târziu îmi caut disperată ochelarii care-mi zburaseră de pe nas. Reușesc să mă dezmeticesc atât cât să realizez că șoferul tânăr are capul într-un balon alb, uriaș, iar urechile-mi țiuie. Îl întreb dacă e bine. „Parcă șoferii nărozi dormeau la ora asta”, îmi spune pe un ton parcă prea calm pentru situația în care ne aflam. Ies din mașină, buimacă și confuză, mă așez pe trotuar și-l văd cum se strecoară din mașină pe șosea. Am văzut tirul apropiindu-se și, deși în mintea mea am urlat cât am putut de tare „Ai grijă!!!!”, n-am reușit să scot vreun sunet. Priveam în gol cum tirul se apropia, lumina farurilor orbindu-mă pentru câteva secunde. Un noroc chior îl scapă pe șoferul drăguț de impactul cu tirul. Se așază lângă mine pe trotuar și mă întreabă dacă-s bine. Mi-e frig. Îl privesc pentru 2 secunde și-i observ barba ușor neîngrijită și pomeții plini.

Din depărtare se aud sunete sacadate. Devin tot mai puternice, mai pronunțate pe măsură ce se apropie. Un minut mai târziu vedem un nebun care gonește pe străzi la 3 dimineața într-un Trabant tunat cu floricele pe caroserie. Era urmărit de o gașcă de gangsteri mexicani, adunată claie grămadă într-un Matiz. Băieții răi din Matiz caută să-l arunce de pe șosea pe tipul din Trabant, să-l înfigă într-un stâlp. Sau într-un cap de pod.

De pe marginea șoselei, unde tremuram din toate încheieturile, privesc uimită scena, în timp ce șoferul drăguț începe să râdă isteric. „Ia uite unde erau nărozii!!!”, urlă și se prăpădește de râs.

______

„Te las în fața blocului sau la intersecție?”, mă întreabă șoferul tânăr 10 minute mai târziu. Ațipisem. Mereu adorm când sunt într-o mașină străină, la drum lung. Aprinde lumina ca să-mi spună cât costă cursa și-n lumina slabă îl privesc pentru 2-3 secunde. Era tânăr, dar nu era drăguț. Iar freza era specifică unui băiețaș de cartier care încă trăiește cu mama și cu tata. În boxele mașinii se aude Celine Dion cu o melodie de Crăciun.

Pfiu, ce bine că oamenii pot visa …

camp cu grau

Oradea, 8 mai 2010

Nu a fost cea mai calduroasa zi de Mai dar a compensat cu niste nori magnifici. Si daca tot am vazut cerul involburat, am pozat si pomii care adauga o pata de culoare pe multe strazi oradene. Ce n-as da sa ma trezesc intr-o astfel de casa evreiasca, sorbindu-mi cafeaua admirand gradina plina cu verdeata, adulmecand mirosul pamantului umed din zori de zi, in timp ce pe terasa isi fac de lucru cei 2 caini si cele 3 pisici. Poate intr-o zi …

Evreii au facut o multime de case rezistente si foarte practice. Oare de ce nu se mai fac astfel de locuinte care au peretii grosi de aproape un metru, care rezista cutremurelor si intemperiilor? De ce sunt mai bune “cutiile de carton” de astazi?

Uneori, viata e o plaja…

Şi uneori îţi vine să închizi ochii pentru ca atunci când îi deschizi să vezi că norii negri şi înfricoşători ce-ţi dădeau târcoale au dispărut.

Aşa mă simt eu zilele astea. Am început săptămâna cum nu se poate mai prost. Trezire grea de dimineaţă, umblat aiurită prin casă în căutare de cercei, geantă, telefon, unde-s ochelarii?!, oare mi-am pus mâncare? iarăşi m-am murdărit cu pastă de dinţi … Oooofff!

noua-zeelanda

Recent am visat că am câştigat la Loto şi că am plecat în Noua Zeelandă. Nu mă întreba de ce tocmai acolo.

Ştiu însă că pe aeroport, înainte să urc în avion, m-am uitat pentru ultima dată la pământul românesc din jur şi n-am reuşit să storc vreo lacrimă. Nici una! Abia după ce am ajuns în noua ţară şi mi-am adus aminte de mami şi de tati am început să miorlăi.

Nu ştiu ce însemnătate are visul ăsta dar ştiu că mâine aş pleca din ţara asta. Mâine aş lua primul avion spre Noua Zeelandă sau spre orice altă ţară europeană şi nu m-aş uita înapoi. (ca să clarific ambiguitatea propoziţiei pentru cei care nu s-au prins: Noua Zeelandă e singurul stat din afara UE în care m-aş muta, SUA (bad healthcare system!), Mexic, Hawaii, China etc., sunt prea departe şi accentuează senzaţia de distanţă, mai ales cele în care trebuie să înveţi limba naţională. În Noua Zeelandă se vorbeşte limba engleză şi încă se mai simt influenţele imperiului britanic, britanici=europeni=acasă. orice alt stat european pentru că, fiind pe acelaşi continent, eşti parcă mai aproape decât dacă te-ar despărţi un ocean. e o percepţie personală.)

În afară de părinţi şi de surioară, nimic nu mă mai leagă de România.

De ceva vreme caut motivele pentru care aş rămâne aici. Am senzaţia că, pe măsură ce trec anii, devenim tot mai trişti, mai pesimişti, ne lăsăm bătuţi de soartă prea uşor şi nu găsim puterea să ieşim din starea asta de lene combinată cu moleşeală.

Uneori parcă mă trezesc trăind într-un borcan gigant cu miere unde încet, dar sigur, ne scufundăm. Nici nu mai depunem vreun efort să ieşim din borcan. Pur şi simplu ne complacem în ideea de a ne scufunda, fără vreo şansă de ieşire.

Şi mai trist e că borcanul devine casă pentru cei tineri, cei care ar trebui să facă un pas înainte şi să găsească o soluţie salvatoare.

Ţie de ce îţi place România?

Ce-as face cu 8 milioane de euro?

Săptămâna trecută, printr-o întâmplare, am jucat la Loto. Ce-s 4,5 lei când poţi câştiga 8 milioane?!

După ce tanti de la casă mi-a dat înapoi biletul, mă şi visam milionară. În euro, fireşte. Mă gândeam care ar fi primul lucru pe care l-aş face. Cred că mi-aş face programare la cel mai bun oftalmolog din România. Nu de alta dar măcar cred că nici un doctor român nu ar rămâne indiferent la banii primiţi pentru o procedură cu laser la ochi.

De ceva vreme mă bate gândul să-mi fac operaţie la ochi (adică, de când am împlinit 22 de ani, vârsta minimă recomandată pentru astfel de proceduri), dar mi-e o frică de zici că mă taie ca pe porc. Am citit pe diverse forumuri că doare, că ustură ca naiba operaţia cu laser la ochi. Aşa că mai amân puţin. Sau mai bine spus, amân până când strâng cei 1500 de euro cât mi-ar trebui pentru o astfel de operaţie.

Dar dacă aş avea 8 milioane de euro în cont, mi s-ar cam rupe de frică şi de dureri. Uf, ce materialistă pot fi uneori!

Apoi, cred că le-aş cumpăra părinţilor mei o casă, undeva în apropierea unui râu sau lângă un lac/baltă. Tati ar fi cel mai fericit. Iar mami, eh, mami ar fi bucuroasă cu o grădină mare şi o casă trainică. Mai ales dacă are bucătărie mare, complet utilată.  Soră-mii i-aş lua o garsonieră cochetă prin Timişoara. Să nu uite cum e viaţa în cămin! 😀

Şi aş mai cumpăra o casă nu prea mare, cu 3-4 camere dar una musai la mansardă, cu o grădină imensă unde să se joace un Beagle şi o pisică Scottish Fold. În partea din faţă a grădinii vreau să fie gazon iar în spate să pun şi eu nişte pomi fructiferi, câteva roşii, ardei şi căpşuni. Castraveţi nu, că au ţepi!

Cu restul banilor nu ştiu ce aş face. Dar cred că aş putea trăi din dobânzi! Oricum, sigur aş găsi o utilitate unei sume de bani atât de mare!

Aşa de frumos am visat toată săptămâna. Până duminică seara când visele mele s-au risipit! A fost o trezire la realitate mai mai dură decât o palmă peste fund!

Apoi a venit ziua de azi. Luni. Cea mai nasoală, anostă, oribilă zi a săptămânii! M-am trezit în acelaşi pat care scârţâie, lângă acelaşi bărbat (thank God că încă arată bine!), am băut acelaşi ceai, am mâncat o felie de pâine cu unt şi cu gem şi am plecat la acelaşi serviciu, alături de aceeaşi Adela.

Ce viaţă plictisitoare. Paradoxal, adeseori poate fi atât de perfectă!

Ducem un stil de viaţă fără prea multe pretenţii. Suntem încă foarte tineri încât să vrem şi luna de pe cer. Însă uneori e bine să visezi. Aşa îţi dai seama câte lucruri există şi pe care ai vrea să le cunoşti, să explorezi, să experimentezi.

Tu ce ai face dacă ai deveni milionar peste noapte?

Casa mea de vis!

Ştiu, deja devin plictisitoare cu ideile mele de a avea o căsuţă cochetă înconjurată de verdeaţă şi multe flori, situată undeva la marginea unui oraş, cu un lac în apropiere şi păsări care să-mi ciripească la fereastră. Ce să fac dacă nu vreau mai mult? Asta e, sunt mai limitată!

Azi dimineaţă citeam newsletterul de la tripadvisor.com (foarte mişto siteul, btw!) şi privirea mi-a căzut pe căsuţa de mai jos. E sublimă! E exact ce aş vrea să am şi eu. Doar că e o casă din  Stratford-upon-Avon deţinută de actriţa Anne Hathaway, cunoscută vouă din filmul “Diavolul se Îmbracă de la Prada”.

casuta-de-vis

Oficial o urăsc pe femeia asta! Din cauza casei, fireşte. 😀

Când o să cresc mare o să mă fac actriţă, să am bani de-o casă aşa de mişto!

Cica azi e cea mai deprimanta zi din istorie

Pe bune că nu mint! Aşa zic neneii de la Descoperă.ro.

Azi noapte, pe la 1 fără un sfert, am văzut un câine care fugea cu o pisică moartă în gură. Nu, pisica nu era negră. Dar faza asta m-a marcat atât de tare încât abia după un minut l-am auzit pe Laurentiu care îmi cerea insistent aparatul foto. Am văzut bătăi între câini şi pisici, am văzut cum îşi înfig ghearele în blană dar niciodată n-am văzut un câine cu o pisică moartă în gură. Nu ştiu de ce, dar mereu am trăit cu ideea că ei de fapt sunt prieteni buni şi că doar se joacă atunci când se bat. Ce face prea mult Tom şi Jerry … 🙁

Destinaţia câinelui părea să fie parcul de la Olosig (fostul cimitir!). După vreo 10 minute, după ce am ajuns acasă şi am deschis fereastra să aerisim camera, am văzut acelaşi câine,alergând tot prin faţa blocului dar fără pisică. Probabil o îngropase şi plecase acasă, la căţelele lui.

Fireşte că azi noapte am visat foarte urât, cu pisici, câini, morţi, diavoli tot tacâmul. Brr! Nici nu vreau să-mi amintesc.

Să revin la subiectul din titlu. Poate au dreptate neneii de au ajuns la concluzia că azi e cea mai depresivă zi. Dar la mine cred că e din cauza a ceea ce am văzut azi noapte. Sunt foarte neliniştită, obosită şi abia reuşesc să scriu un amărât de articol. Îngrozitor!

Niciodată nu mă pot odihni când văd lucruri care mă şochează. Ăsta e unul dintre motivele principale pentru care nu mă uit la ştiri. N-am mai văzut un buletin de ştiri de când ne-am mutat.

Trăiască AXN, AXN Crime, Pro Cinema, Hallmark şi Nat Geo Wild!

Pe tine ce te nelinişteşte azi?