Nebunii la 3 dimineaÈ›a …

Era cumplit de frig. Mângâiam ecranul telefonului È™i aÈ™teptam să ajungă maÈ™ina. Butonatul telefonului parcă e o expresie învechită, ca È™i cum  de la apariÈ›ia touchscreen-ului au trecut zeci de ani. Mi-era atât de rece încât fiecare adiere de vânt muÈ™ca tot mai mult din mine, din palmele È™i din obrajii mei. M-am bucurat că taxi-ul a ajuns mai repede decât aproximase doamna de la centru. Am intrat grăbită È™i înfrigurată-n maÈ™ina întunecată. Aerul cald È™i plăcut mirositor m-au copleÈ™it. I-am spus rapid adresa È™i în timp ce strângeam ghiozdanul în braÈ›e, mi-am rezemat capul pe fereastră. Era noapte, dar clădirile erau luminate suficient de mult pentru a distinge siglele firmelor. Un birou juridic, un cabinet stomatologic, un ABC de cartier, un restaurant prea colorat …

Și-apoi am observat. Șofer tânăr, atrăgător, proaspăt tuns, parfumat discret, un palton cochet în loc de geaca ponosită, mașina curată în loc de pătura jegoasă de pe banchetă, muzică clasică în locul manelelor ori a deja tradiționalului Magic Fm.

Fără să È™tie, a ales traseul meu preferat spre casă, pe strada unde castanii se întâlnesc la mijloc È™i acoperă È™oseaua. Din difuzorul din spatele meu se aude vocea lui Kate Havnevik. I’m on my knees … only memories … I left for me to hold … Oprim la o intersecÈ›ie È™i cât aÈ™teptăm să treacă 3 maÈ™ini, se întoarce È™i-mi spune „Îmi place să conduc noaptea, e liniÈ™te È™i nu întâlnesc È™oferi nărozi”.

Zâmbește timid și i se văd gropițele din obraji. Din reflex îi răspund cu un zâmbet. Ce-o căuta un bărbat tânăr și frumos în locul șoferului de taxi transpirat și cu chelie?

____

Mintea mea, infectată de seriale americane de 2 lei, deja mă plasează într-o lume unde starea de calm și liniște din mașină e tulburată brusc de o explozie. Mașina se cutremură puternic, iar o lumină albă din față îl forțează pe șoferul tânăr să pună o frână bruscă. Mă izbesc de scaunul mortului și un minut mai târziu îmi caut disperată ochelarii care-mi zburaseră de pe nas. Reușesc să mă dezmeticesc atât cât să realizez că șoferul tânăr are capul într-un balon alb, uriaș, iar urechile-mi țiuie. Îl întreb dacă e bine. „Parcă șoferii nărozi dormeau la ora asta”, îmi spune pe un ton parcă prea calm pentru situația în care ne aflam. Ies din mașină, buimacă și confuză, mă așez pe trotuar și-l văd cum se strecoară din mașină pe șosea. Am văzut tirul apropiindu-se și, deși în mintea mea am urlat cât am putut de tare „Ai grijă!!!!”, n-am reușit să scot vreun sunet. Priveam în gol cum tirul se apropia, lumina farurilor orbindu-mă pentru câteva secunde. Un noroc chior îl scapă pe șoferul drăguț de impactul cu tirul. Se așază lângă mine pe trotuar și mă întreabă dacă-s bine. Mi-e frig. Îl privesc pentru 2 secunde și-i observ barba ușor neîngrijită și pomeții plini.

Din depărtare se aud sunete sacadate. Devin tot mai puternice, mai pronunțate pe măsură ce se apropie. Un minut mai târziu vedem un nebun care gonește pe străzi la 3 dimineața într-un Trabant tunat cu floricele pe caroserie. Era urmărit de o gașcă de gangsteri mexicani, adunată claie grămadă într-un Matiz. Băieții răi din Matiz caută să-l arunce de pe șosea pe tipul din Trabant, să-l înfigă într-un stâlp. Sau într-un cap de pod.

De pe marginea șoselei, unde tremuram din toate încheieturile, privesc uimită scena, în timp ce șoferul drăguț începe să râdă isteric. „Ia uite unde erau nărozii!!!”, urlă și se prăpădește de râs.

______

„Te las în fața blocului sau la intersecție?”, mă întreabă șoferul tânăr 10 minute mai târziu. Ațipisem. Mereu adorm când sunt într-o mașină străină, la drum lung. Aprinde lumina ca să-mi spună cât costă cursa și-n lumina slabă îl privesc pentru 2-3 secunde. Era tânăr, dar nu era drăguț. Iar freza era specifică unui băiețaș de cartier care încă trăiește cu mama și cu tata. În boxele mașinii se aude Celine Dion cu o melodie de Crăciun.

Pfiu, ce bine că oamenii pot visa …