Uneori, viata e o plaja…

Şi uneori îţi vine să închizi ochii pentru ca atunci când îi deschizi să vezi că norii negri şi înfricoşători ce-ţi dădeau târcoale au dispărut.

AÅŸa mă simt eu zilele astea. Am început săptămâna cum nu se poate mai prost. Trezire grea de dimineaţă, umblat aiurită prin casă în căutare de cercei, geantă, telefon, unde-s ochelarii?!, oare mi-am pus mâncare? iarăşi m-am murdărit cu pastă de dinÅ£i … Oooofff!

noua-zeelanda

Recent am visat că am câştigat la Loto şi că am plecat în Noua Zeelandă. Nu mă întreba de ce tocmai acolo.

Ştiu însă că pe aeroport, înainte să urc în avion, m-am uitat pentru ultima dată la pământul românesc din jur şi n-am reuşit să storc vreo lacrimă. Nici una! Abia după ce am ajuns în noua ţară şi mi-am adus aminte de mami şi de tati am început să miorlăi.

Nu ştiu ce însemnătate are visul ăsta dar ştiu că mâine aş pleca din ţara asta. Mâine aş lua primul avion spre Noua Zeelandă sau spre orice altă ţară europeană şi nu m-aş uita înapoi. (ca să clarific ambiguitatea propoziţiei pentru cei care nu s-au prins: Noua Zeelandă e singurul stat din afara UE în care m-aş muta, SUA (bad healthcare system!), Mexic, Hawaii, China etc., sunt prea departe şi accentuează senzaţia de distanţă, mai ales cele în care trebuie să înveţi limba naţională. În Noua Zeelandă se vorbeşte limba engleză şi încă se mai simt influenţele imperiului britanic, britanici=europeni=acasă. orice alt stat european pentru că, fiind pe acelaşi continent, eşti parcă mai aproape decât dacă te-ar despărţi un ocean. e o percepţie personală.)

În afară de părinţi şi de surioară, nimic nu mă mai leagă de România.

De ceva vreme caut motivele pentru care aş rămâne aici. Am senzaţia că, pe măsură ce trec anii, devenim tot mai trişti, mai pesimişti, ne lăsăm bătuţi de soartă prea uşor şi nu găsim puterea să ieşim din starea asta de lene combinată cu moleşeală.

Uneori parcă mă trezesc trăind într-un borcan gigant cu miere unde încet, dar sigur, ne scufundăm. Nici nu mai depunem vreun efort să ieşim din borcan. Pur şi simplu ne complacem în ideea de a ne scufunda, fără vreo şansă de ieşire.

Şi mai trist e că borcanul devine casă pentru cei tineri, cei care ar trebui să facă un pas înainte şi să găsească o soluţie salvatoare.

Ţie de ce îţi place România?

15 thoughts on “Uneori, viata e o plaja…

  • România îmi place numai prin prisma celorlalte ţări vizitate : Bulgaria ÅŸi Ukraina 🙂 Åži asta prin ’90 – ’91. Nu garantez că dacă voi ajunge curând în cele două ţări îmi voi menÅ£ine părerea 🙁

    • Hihi, super! Numai sa invatati sa inotati pana atunci. Promit ca voi invata si eu 😀
      Si Australia suna foarte bine, chiar promitator. Caldura, civilizatie, canguri. Pacat ca au multi serpi si scorpioni, singurele vietati ce ma fac sa ma gandesc mai bine la Australia.

  • “Å¢ie de ce îţi place România?” — ai pus întrebarea asta ca ÅŸi cum ai întreba defapt “de ce îţi place sărăcia” sau mizieria. Ce pot răspunde?

    Noua Zeelandă sună interesant, nu m-aÅŸ fi gândit 🙂

    • Noua Zeelanda pentru ca mi-a placut Lord of the Rings. Din cate stiu, pe acolo s-au filmat o buna parte din scene. Si pentru ca poate pe acolo nu sunt prea multi romani. Majoritatea aleg tarile latine, unde pot invata usor limba.

    • In Noua Zeelanda s-au filmat multe seriale si filme, de exemplu imi amintesc de Hercule si Xena.
      Totusi ma identific cu spatiul european, nu stiu daca m-as simti bine pe alt continent.

      Cat despre plecare, eu cred ca numai cei care au multi bani pusi deoparte isi pot permite sa plece cu gandul de a se stabili, cu exceptia cazurilor in care mergi la furat sau cersit 😉

    • crezi tu ca e asa usor sa inveti o limba latina? ha ha ha sor’mea ma faci sa rad!!!poate ar trebui sa imi faci o vizita pe taramurile spaniole sa te convingi singura ca nu e asa de usor!!!
      si ma simt destul de departe de tara!! vreo 4000 de km e ceva distanta cred eu!!!
      asta pt moment dar in Romanica sigur nu ma mai intorc pt ca nu am pt ce!!
      poate doar sa te vizitez pe tine pe Falcuta sau pe batranei in rest never ever!!
      hasta luego sor’mea!!!

  • the big aphaty

    nu tine de specificul tarii. asa e peste tot, la alte nivele desigur. si ei, neozelandezii simt asta. call it “evolution”.

  • @Sirg: pai, da, daca nu e Noua Zeelanda atunci sa fie orice alt stat care e in Europa. Ma rog, aproape orice alt stat. Parca daca sunteti pe acelasi continent distanta nu e atat de mare. La Noua Zeelanda cred ca nu m-as simti atat de departe pentru ca e o tara-insula ce a fost sub stapanirea imperiului britanic, adica europeni, adica Europa, adica acasa.

    • Pfff… ce bine ca ai zis asta 🙂 Din post aveam impresia ca tu crezi ca e in Europa Noua Zeelanda.

      Oricum, daca tu consideri “acasa” orice tara care candva a fost sub stapanirea unor europeni, poti sa te muti practic (aproape) oriunde in lume 🙂

  • Mda, am observat pe Twitter ce s-a inteles. Mi se intampla sa gandesc una si sa exprim alta, de unde si ambiguitatea rezultata.

    Nu chiar orice tara stapanita de europeni ci mai degraba orice tara unde se vorbeste o limba pe care mi-e usor sa o invat sau pe care o stiu deja.

    Cum ziceam, e o perceptie personala. De ex. in Cehia ma simteam atat de straina si de departe de casa, pentru ca nu stiam deloc limba lor. In Austria in schimb, cand am intalnit pana si un politist care stia limba engleza, m-am simtit in siguranta si foarte aproape de casa. Probabil e ceva legat de subconstient.

  • @Fratica: hai nu te plange ca ti-a fost mai usor sa inveti limba spaniola decat ti-ar fi fost sa inveti flamanda. Sau rusa. Ori daneza. Sau swahili 😀

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.