Răsfoind inboxul am dat peste mailuri vechi şi amuzante. Ştiam că Ion Creangă a scris şi altceva pe lângă Amintirile din Copilărie dar de George Topârceanu nu ştiam.
Tanţa, domnişoara Tanţa,
E-o duduie foarte ÅŸic,
Zveltă, cu ochi mari şi negri,
Cap superb, năsucul mic,
PicioruÅŸe lungi ÅŸi durde,
Şi când se plimbă prin Tei,
Toţi birjarii o admiră:
-Mă, halal de mama ei!
Ce profesie are Tanţa?
Uite, n-aş putea să spun;
Nici nu mă interesează
Chiar dacă o presupun.
Dar cum Tanţa-i delicioasă
Åži-are maniere fine,
Nici nu vreau să ştiu ce face,
Nici cu ce ÅŸi nici cu cine
Ca vecini se mai întâmplă
Ca să-i cer un ac sau aţă
Sau îmi cere ea o carte
Până mâine dimineaţă.
O vecinătate dragă
Ne-a prins zilele-n cătuşe
Că ades intru la Tanţa
Fără să mai bat la uşe
Tot aşa-ntr-o seară intru
Era iarnă grea şi ger,
Şi-o găsesc în pielea goală
Stând lângă calorifer.
Năucit de frumuseţea-i
Dau să mă retrag un pic
Însă Tanţa-mi spune : Intră,
Intră dragă, nu-i nimic!
Am intrat ÅŸi beat de farmec
O-ntrebai plin de mister:
-Pentru ce stai goală, scumpo
Lângă acel calorifer?
-Fiindcă-a fost proprietarul,
Mi-a răspuns şăgalnic Tanţa
Şi-uite mi-am plătit chiria,
Iar acum, usuc chitanţa!
Chitanţa
(parodie după Topîrceanu)
Despre domnişoara Tanţa
Nu mai e niciun mister,
Ştim cu toţii că nurlia,
Stând lângă calorifer,
Îşi usca, mă rog, chitanţa,
Într-o zi de iarnă grea,
După ce-a plătit chiria,
Goală, cu nimic pe ea…
Åži cum, George o descrie,
“Cap superb, ochi mari, adânci,
PicioruÅŸe lungi ÅŸi plineâ€â€¦
Mi-ar fi dat inima brânci,
Numai că, săracu’, mie,
Gând nu mi-e la nebunii,
Când, la noi în bloc, vecine
Am doar babe naÅŸparlii!
Însă, de proprietar…
Că-şi primea natur chiria
De la Tanţa, regulat…
Domnilor…jos pălăria!
Pentru un bărbat e clar:
Dacă el, fără alt scop,
Nicidecum n-a abuzat,
Era, cert…un filantrop…
De-aia zic…duduia Tanţa,
De trăia astăzi, nurlia,
Mă-ntrebam cuprins de milă,
După ce plătea chiria:
Oare…cât ţinea chitanţa,
Ca pe vremuri, la uscat,
Chiriaşă într-o vilă,
Sau apartament de stat?!
Valeriu Cercel