Chitanţa – de George Topârceanu

Răsfoind inboxul am dat peste mailuri vechi şi amuzante. Ştiam că Ion Creangă a scris şi altceva pe lângă Amintirile din Copilărie dar de George Topârceanu nu ştiam.

Tanţa, domnişoara Tanţa,

E-o duduie foarte şic,

Zveltă, cu ochi mari şi negri,

Cap superb, năsucul mic,

Picioruşe lungi şi durde,

Şi când se plimbă prin Tei,

Toţi birjarii o admiră:

-Mă, halal de mama ei!

Ce profesie are Tanţa?

Uite, n-aş putea să spun;

Nici nu mă interesează

Chiar dacă o presupun.

Dar cum Tanţa-i delicioasă

Şi-are maniere fine,

Nici nu vreau să ştiu ce face,

Nici cu ce şi nici cu cine

Ca vecini se mai întâmplă

Ca să-i cer un ac sau aţă

Sau îmi cere ea o carte

Până mâine dimineaţă.

O vecinătate dragă

Ne-a prins zilele-n cătuşe

Că ades intru la Tanţa

Fără să mai bat la uşe

Tot aşa-ntr-o seară intru

Era iarnă grea şi ger,

Şi-o găsesc în pielea goală

Stând lângă calorifer.

Năucit de frumuseţea-i

Dau să mă retrag un pic

Însă Tanţa-mi spune : Intră,

Intră dragă, nu-i nimic!

Am intrat şi beat de farmec

O-ntrebai plin de mister:

-Pentru ce stai goală, scumpo

Lângă acel calorifer?

-Fiindcă-a fost proprietarul,

Mi-a răspuns şăgalnic Tanţa

Şi-uite mi-am plătit chiria,

Iar acum, usuc chitanţa!

1 thought on “Chitanţa – de George Topârceanu

  1. Valeriu Cercel

    Chitanţa
    (parodie după Topîrceanu)

    Despre domnişoara Tanţa
    Nu mai e niciun mister,
    Ştim cu toţii că nurlia,
    Stând lângă calorifer,
    Îşi usca, mă rog, chitanţa,
    Într-o zi de iarnă grea,
    După ce-a plătit chiria,
    Goală, cu nimic pe ea…

    Şi cum, George o descrie,
    “Cap superb, ochi mari, adânci,
    Picioruşe lungi şi pline”…
    Mi-ar fi dat inima brânci,
    Numai că, săracu’, mie,
    Gând nu mi-e la nebunii,
    Când, la noi în bloc, vecine
    Am doar babe naşparlii!

    Însă, de proprietar…
    Că-şi primea natur chiria
    De la Tanţa, regulat…
    Domnilor…jos pălăria!
    Pentru un bărbat e clar:
    Dacă el, fără alt scop,
    Nicidecum n-a abuzat,
    Era, cert…un filantrop…

    De-aia zic…duduia Tanţa,
    De trăia astăzi, nurlia,
    Mă-ntrebam cuprins de milă,
    După ce plătea chiria:
    Oare…cât ţinea chitanţa,
    Ca pe vremuri, la uscat,
    Chiriaşă într-o vilă,
    Sau apartament de stat?!

    Valeriu Cercel

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.