Cinemateca de acasa …

N-am mai scris de multă vreme despre filmele pe care le-am vizionat. Poate pentru că în ultimele 2 luni ne-am ocupat cu Lost şi Two and a Half Men.

Aşadar (cică nu e bine să foloseşti cuvântul ăsta în jurnalism, e cuvânt de umplutură, “balast”):

Wanted – cu Angelina Jolie, Morgan Freeman, James McAvoy şi alţii. E ok, dacă îl urmăreşti la cinema. Acasă, fără sunetul care te copleşeşte din toate boxele din sală, nu e atât de spectaculos. Angelina e slăbănoagă rău, James joacă foarte bine pentru un astfel de film iar Morgan … să spunem doar că a avut filme mai bune. Sunt câteva scene amuzante, acţiunea e destul de previzibilă (când Morgan spune că Cross nu a ratat nici o ţintă până la James, a dat de înţeles că there’s something fishy!). Per total, e un film de acţiune ce merită vizionat la cinema, cu prietenii.

What happend in Vegas – Cu Ashton Kutcher şi Cameron Diaz. Comedie romantică, Ashton e “debil” iar Cameron puţin “expirată”. Din fericire, amândoi se potrivesc rolurilor. E un film bun de urmărit când ai chef de o comedie care să-ţi mai însufleţească ziua (sau noaptea, depinde :D)

Drilbit Taylor – cu Owen Wilson în rolul principal (la filmările pentru comedia asta a încercat să se sinucidă din dragoste pentru Kate Hudson?). Comedie. Şi cam atât!

Kung fu Panda – orişicât au trăncănit unii că e film nasol, mie mi-a plăcut. Amuzant, animat şi plin de “arte marţiale”. Jack Black a făcut treabă bună. Un alt actor mai bun nici că puteau găsi. Morala filmului animat e că … uneori lucrurile bune sunt mai simple decât par, trebuie doar să deschizi ochii şi să vezi. Nu ai nevoie de extra calităţi pentru a fi cel mai bun. Lucru pe care l-au demonstrat atât de bine multe “vedete” mioritice …

Moromeţii – partea 1. Deşi l-am mai văzut în copilărie, acum parcă e altfel. Familia Moromete e familia tipică de români înveninaţi de intrigi, încărcaţi de datorii dar care visează la o viaţă mai bună. Deşi au pământ, nu prea se înghesuie să-l muncească. Un Ilie Moromete care citeşte ziarul celorlalţi ţărani, făcând politica (în Poiana lui Iocan) aşa cum o înţelege fiecare. Pe cât de iuţi la mânie, pe atât de repede se împacă. Intrigile, expresiile care au rămas în istorie, imaginea lui Victor Rebenciug ce interpretează un ţăran copleşit de probleme şi de lene în perioada de dinainte de cel de-al Doilea Război Mondial, toate adunate fac din Moromeţii un film românesc ce trebuie urmărit. A doua parte mi-a plăcut mai mult, dar  …

Filantropica – văzând filmul fără întreruperi (am mai văzut câteva scene pe HBO, acum câţiva ani, în pauza de la Midsummer Murders), am rămas fascinată de oameni. Adică, cerşetoria e un fapt de condamnat, mai ales când profiţi de naivitatea şi incapabilitatea unor persoane bătute de soartă, dar e de admirat profesorul şi dezinvoltura cu care trece de la catedră la escrocherie. În copilărie credeam că un om bun nu minte, nu înşeală încrederea cuiva, e săritor la nevoie şi nu urmăreşte interese ascunse. După Machiavelli şi Filantropica iluziile copilăriei s-au spulberat mai ceva ca o bucată de gheaţă într-un pahar cu apă fierbinte. Toţi avem motivele noastre pentru care facem anumite lucruri care în ochii celorlalţi sunt de condamnat sau de neînţeles.

Apropo de filme, Andrei te invită la filmul zilei.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.