ÃŽÅ£i mai aminteÅŸti nebuniile din timpul liceului? Sau prostiile pe care le făceai cu gaÅŸca de prieteni? BeÅ£ii, excursii, bătăi cu apă …
Chiar nu ÅŸtiu ce m-a apucat zilele astea. Mi-am adus aminte de “good old times”, de năzbâtiile de la bunici când ne fugăram prin curte cu găleÅ£ile cu apă rece ÅŸi figura bunicii când a văzut că i-am udat toată casa, până la nivelul geamurilor.
Sau când am cules toate florile din curte doar pentru că voiam să ne facem coroniÅ£e de flori (deÈ™i pe atunci nu ÅŸtiam să împletim flori) ÅŸi după ce ne-a certat Buna’ că i-am distrus grădina cu flori, ne-am apucat să le plantăm la loc …
Ţin minte că vacanţele de vară le petreceam la sat, foarte puţine veri am stat la bloc, la Lugoj. De fapt, nu prea avea rost să rămânem în oraş, aproape toţi copiii din cartier plecau la bunici sau la mare.
Într-o vară petrecută la Româneşti, ne-am furişat din curte şi am fugit la râu. Prin spatele casei bunicii trece râul Bega. Era duminică, foarte cald şi toată lumea fie dormea, fie stătea pe prispa din faţa casei, la o poveste. Vreo 2 ore ne-am bălăcit, ne-am bătut cu apă, am încercat să învăţăm să înotăm etc. Eh, când să plecăm, am alunecat cu hainele uscate în apă. Tragedie!!
Pe atunci eu şi sora mea aveam haine la fel, toată lumea credea că suntem gemene. Iar în ziua respectivă fireşte că aveam haine identice, doar fuseserăm la biserică de dimineaţă. M-am chinuit să-mi clătesc hainele de nămol şi le-am îmbrăcat aşa cum erau, ude.
Când am ajuns în faţa casei, bunica stătea pe bancă şi ne privea cam ciudat. I se părea suspect tricoul meu, mai închis la culoare faţă de cel al surioarei mele, care era uscat.
“Al ei s-a decolorat de la soare, al meu e mai nou…”, i-am spus bunicii ÅŸi am fugit în grădină, să stau la soare. Pfu! Scăpasem ieftin!
Următoarea escapadă s-a lăsat cu vreo 2 nuiele lipite de fundul meu! Cu toate că sora mai mică venea cu idei de “hai la râu”, “hai să fugărim puii”, “hai să-i facem baie la mâţă”, tot timpul eu eram pedepsită când eram descoperite că făceam prostii.
Tu ce năzbâtii făceai în copilărie?
am facut multe tampenii de cadeam din copaci si`mi spargeam genunchii picand de pe bicicleta.
cel mai tare m`am speriat intr`o vara, la comarnic (jud prahova) cand eram cu prietena mea elena (aveam noi vre`o 10-11 ani) si seara urcam spre vatra satului sa luam vaca. vaca venea de obicei singura si impingea poarta cu capul si intra in curte. noi ne`am luat cu altele si am uitat ca poarta era incuiata. si am umblat ca nebunele vre`o 1-2 ore sa cautam vaca :)) vaca traversase DN1 si manca iarba de pe gazonul de fotbal, la vreo 2 kilometri in sus :))
:)) Eu fugeam cand vedeam vaca. In schimb mereu ma rugam de verisori sa ma urce pe cal, sa merg calare macar pana la rau .. :))
Auzi, dar de ce îs eu tot timpul aia rea? :-” Oare?!
Hehe…cred că ai uitat-o pe aia când am prins mâţa ÅŸi am învârtit-o de coadă, că m-o zgâriat! Sau când s-o rupt craca ÅŸi tu te disperai în pom că pici ÅŸi noi de jos: “Hai că te prindem noi!”:)) Cu tot cu cracă! Sau când dădeam drumul din vârful dealului la dovleci. Sau când ne căţăram în claiele cu fân sau săream de pe ele. Sau când ne căţăram pe toate gardurile posibile ÅŸi când ne făceam trambulină din roÅ£i de tractor. Multe mai îs…ce amintiri frumoase…
Pai tu ai fosr dracusorul ‘al mic! Tu ma ispiteai..