Prin amabilitatea lui Puttycat (care ne-a ajutat enorm! thank you) am intrat în posesia altor cursuri de etică. Jur că îmi place din ce în ce mai mult materia asta după cum e prezentată în cartea Etica Mass Media. Toate cazurile sunt foarte bine explicate, argumentate, folosindu-se de un limbaj accesibil (adică pe înÅ£elesul oricărui neiniÅ£iat în filosofie!!!). Mă rog, probabil că îţi voi povesti mai multe despre cum s-a studiat Etica la noi într-un post viitor. Să-mi aminteÅŸti însă, sunt cam uitucă! 😛
Anyway, să spunem că eşti redactorul şef al unei publicaţii mari, gen Daily Planet, în epoci când Clark Kent nu există. Jurnaliştii tăi au scris despre nenumărate cazuri de persoane care au murit sau au fost rănite după ce au primit, prin poştă, o bombă.
După câteva luni primeşti, la sediul ziarului, o scrisoare de la făptaş care spune că vrea să-şi publice povestea. Te condiţionează însă: dacă refuzi, va continua să bombardeze oameni, dacă o publici, va înceta.
Ce faci?
a). publici povestea, gândindu-te la vieţile nevinovate care-ţi vor mânji cu sânge mâinile, sperând totuşi că cineva va ajuta la prinderea făptaşului prin aflarea unor indicii din scrisoare?
b). nu publici pe motiv că nu negociezi cu teroriştii. Integritatea actului jurnalistic e mai presus de orice, chiar mai presus de vieţile omeneşti. Plus că orice act terorist implică autorităţile, ceea ce ar duce la o colaborare strânsă cu acestea, ceea ce ar duce implicit şi la spargerea limitei dintre media şi stat.
Eu ştiu cum s-a întâmplat până la urmă (da, şi ăsta e caz real, s-a întâmplat în America anului 1995). Îţi voi spune după ce primesc răspunsul tău!
Sunt curioasă cum ai proceda tu! Şi mai presus de toate, de ce ai proceda în acel fel?
cum de ai sters postul despre “un anume domn profesor”?
🙂