…sau nu. De obicei, după o anumită vârstă pare tot mai greu să menÅ£ii relaÅ£iile cu prietenii din copilărie sau din liceu.
Iar noii prieteni… well, să spunem doar că parcă e mai greu să te ataÅŸezi de cineva după ce ai depăşit o vârstă. Devii mai suspicios/paranoic, serviciul, familia, problemele personale devin prioritare iar timpul alocat prietenilor se restrânge. Sau pur ÅŸi simplu nu ai chef de oameni care să iÅŸte intrigi după intrigi, nu ai chef de oameni care bârfesc alÅ£i oameni …
Să fie chiar aşa?
Cand te arzi o data, suflii si-n iaurt. Prietenul ala adevarat nu exista. pentru ca atunci cand iti e lumea mai draga te tranteste de nu te vezi.
Am bagat si eu de seama ca e o tendinta generala asta. Adica am observat la parintii mei si turele lor de fosti, actuali si viitori prieteni. In general, mi-s ferm convins ca toata tevatura asta e doar frustrarea lu’ mama, ca-i la varsta aia in care se petrec din nou schimbari in fiziologia si psihologia feminina…
@Ruxi: daca-mi permiti, eu as tine cu vehementa sa te contrazic cu foarte mare placere, pentru ca depinde cat de clar si lucid esti in stare sa gandesti si cat de mult esti dispus sa faci compromisuri. Orice relatie (chiar si cea amicala) se bazeaza pe intelegere respect si compromis. Si daca suferi de egoism cronic, evident ca te arzi de mai multe ori si sufli si-n dioxidu’ de carbon.
Prietenul adevarat exista, atata timp cat sti sa-l tratezi cu respect si recipocitate. Da’ asta depinde foarte mult de la om la om, fiind o chestie de subiectivism. La urma urmei, fiecare are ceea ce merita… Parerea mea, zic! 😉
prieteni adevarati am (inca) si asta se intampla chiar de ani buni. dar am fost pusa in situatia in care un cineva, foarte apropiat de mine, mi-a intors spatele din varii motive, datorita inchegarii prieteniei cu o alta persoana. nu m-au atras niciodata intrigile si daca vad ca persoana in care am eu incredere trage spre un cineva care are mai multi bani, o casa mai frumoasa sau un frigider mai plin, mai bine ma lipsesc.
si s-a mai intamplat sa asist la o chestie pe care n-am cum s-o uit. n-are legatura cu mine, ci cu o persoana apropiata mie. 2 buni prieteni, care au copilarit impreuna, au fost peste tot impreuna, erau de nedespartit ajung sa se distanteze din cauza iubitei aluia. dupa un timp, cand cunostinta mea trecea printr-o perioada mai grea, acesta l-a lasat balta spunand ca el nu poate face parte din gasca lui, pentru ca el sta doar printre oameni cu un anumit statut social. dar cand n-avea ce sa manance si venea la cunostinta asta a mea, nu-l mai interesa statutul social.
deci, oamenii se schimba..si respectul trebuie sa existe din partea ambilor, nu numai a unuia.
of asta e un subiect care ma macina destul de tare. eu la fiecare 4 ani mi-am schimbat domiciliul si implicit mi-am lasat in urma prietenii dragi. Pentru mine a fost foarte greu sa pastrez legaturile cu ei pentru ca suntem fiecare in alte orase iar priorotatile s-au schimbat si noi ne-am schimbat.
asta e un aspect pentru care am urat intotdeauna sa ma tot mut 🙁
nu e legat de varsta noastra, ci a societatii. vremurile bune au trecut. tindem sa ne izolam si uitam sa privim in ansamblu sau macar ocazional sa ne punem in pielea celuilalt. asta e relationarea moderna.
Prietenii sunt si in functie de chestii pe care le aveti sau faceti in comun. Colegi de scoala, apoi de facultate, colegi, prieteni ai colegilor, prieteni din anturaj, etc. Dar cand anturajul sau activitatea se schimba, cu prietenii respectivi nu prea mai ai ce discuta si relatiile se racesc.
Prietenii care au trecut prin lucruri grele impreuna raman mereu prieteni, pana la urma totul se rezuma la ce va leaga.
La Multi Ani Ghita! 🙂
La mine situatia este exact asa cum ai descris-o tu