Acum vreo săptămână am cumpărat o jucărie care ţine o pătură pentru copii. E un ren pe care l-am botezat Rudolf, chiar dacă nu are nasul roşu. Iniţial speram să ne distrăm ataşândul pe spatele pisicii, dar am renunţat la idee pentru a nu o teroriza.
Când l-a văzut, monstruleţu a fugit de el, apoi a prins curaj şi l-a atacat, transmiţându-i mesajul că ăla e teritoriul ei, nu al unei jucării pufoase.
De altfel, jucăria asta a fost o investiţie reuşită: atunci când se plictiseşte sau e hiper activă şi nu are jucării la îndemână, pisica sare pe bietul Rudolf şi-l smotoceşte bine până când iese tot praful din el.
Christmas fun!
Crăciun fericit!!
MulÅ£umesc, asemenea 🙂
haha, am ras bine :-)) imi place pisica ta! 🙂
Merci 😛
Vuvuzela avea tot un cerb / ren prieten. Il chema Luigi. Era mai marisor si era umplut cu ceva boabe, ca era destul de greu. Il foloseam la proptit usi prin casa. Ei, madam il ura de moarte. Se lupta cu el ca si cum s-ar fi luptat cu o alta pisica ( muscaturi, gheraieli, flocaiala ). Dadea in el cu o ura viscerala. A reusit sa ii scoata ambii ochi, nasul ( din plastic masiv ) arata ca si polizat si era chel pe jumate. L-am lasat in vechiul apartament cand ne-am mutat. Acum il are pe king Julien, de care e terorizata. 🙂