White Demon – The Killers

Melodia asta o fredonez mereu atunci când rămân singură, cu gândurile. Fie că gătesc, fac duș sau pur și simplu merg spre serviciu, White Demon e piesa pe care o cânt în gând. Cred că, în mod involuntar, până și mie mi-e frică de gândurile-mi, altfel nu știu de ce m-aș ascunde în spatele unui refren… (glumesc, evident!)

Culmea, nici pe The Killers nu țin minte să-i fi văzut în vreun poster, interviu sau videoclip. Sunt tineri? Bătrâni? Machiați precum obișnuiau să facă odinioară The Kiss?

Într-o seară, pe drumul înapoi în țară, după ce m-a trezit nemernicul ăla de „dâmp” din vama Borș (!!!), ascultam la radio Mr. Big cu Be with you. Atunci, somnoroasă și ciufută, am realizat că majoritatea pieselor care-mi plac foarte mult sunt interpretate de persoane care-mi sunt necunoscute. Mă refer la fapul că nu știu cum arată mulți dintre interpreții mei favoriți. Pe Richard Marx l-am descoperit acum vreo 2 ani, deși îl ascult de vreo 10. Pe Eric Clapton l-am văzut în poze, pentru prima dată, acum vreo 3 ani, deși îl ascult din copilărie. Garry Moore nici acum nu știu cum arată, pe Santana îl știu de la colaborarea cu Mana iar pe Andy Williams nici acum nu l-am văzut în vreun poster. Însă melodiile lor sunt fascinante…

Am crescut ascultând muzică la radio sau la magnetofon. Poate din cauza asta n-am prea trecut prin perioadele în care adolescenții copiază stilul vestimentar al vedetei favorite…


Asculta mai multe audio Muzica

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.