Etichetele ne ajută să catalogăm obiectele pentru a fi mai ușor de arhivat, căutat, aranjat. Atunci când sunt folosite exclusiv pentru obiecte, etichetele sunt nemaipomenite.
Problema e că ne-am obișnuit să le aplicăm oamenilor, de cele mai multe ori cu tentă negativă. Spun „ne-am†pentru că, spre rușinea și nesimțirea mea, și eu mai încadrez oamenii în categorii necorespunzătoare. Am crescut și m-am dezvoltat într-o societate unde ești încurajat să pui etichete altor oameni care sunt diferiți de tine.
EÈ™ti femeie, ai peste 30 de ani È™i nu te-ai măritat? O etichetă de „carieristă fără suflet, necruțătoare – heartless bitch†ți-este lipită pe spate imediat ce ai precizat funcÈ›ia pe care-o ocupi într-o firmă.
Ai 30 de ani È™i ai vrea să-È›i întemeiezi o familie cu bărbatul lângă care trăieÈ™ti de ceva vreme? Èši se aplică aproape imediat eticheta de „femeie proastă care nu-i în stare să facă nimic altceva cu viaÈ›a ei, aÈ™a că vrea să toarne un plod ca să aibă un motiv de laudă în faÈ›a prietenelor nemăritateâ€.
Știu, sunt etichete crude, nemiloase și, de multe ori, fără un gram de adevăr, dar le-am auzit și citit de atâtea ori încât am dezvoltat o oarecare imunitate la reacțiile astea. De obicei sunt folosite pe post de „argumente†atunci când nu știm cum altfel să dominăm o conversație. Ne lăudăm în grup atunci când ne înțelegem glumele banale, ne bârfim reciproc în fața celor dispuși să ne asculte frustrările și judecăm oamenii după cât de multe au în comun cu noi. Introvertiții sunt cei mai nefericiți.
Trasăm prea puține limite în ceea ce privește viața personală, ne lăudăm cu nimicuri, ne vindem afecțiunea și încrederea pe mărunți și lăsăm orgoliile copilăroase să distrugă prietenii.
Și ca să nu las cu o impresie negativă despre cele scrise mai sus, iată o poză cu nuanțele curcubeului.
See the rainbow, follow the rainbow …