Tag Archives: tramvai

Shit happens …

Am aşteptat vreo 20 de minute un tramvai, citind relaxată, până mi-am dat seama că nici un tramvai nu trece. Aşa că am pornit la pas până spre Cantemir să văd ce e baiul. Acolo am zărit tramvaiul sărit de pe şine. Fiind întârziere, m-am gândit să iau un taxi.

Mă uit în portofel. Gol! Nici măcar un leu. Of, iarăşi am rămas fără bani! Mă uit după bancomate… Nici unul. Din Nufărul şi până în centru nu există un bancomat de Raiffeisen! A fost unul în Lotus, chiar la intrare dar l-au scos când au început lucrările de modernizare.

Merg liniştită până la Piaţa Mare, unde e BCR-ul. Nu-mi venea să cred când am văzut ditamai coada la bancă. Când m-am apropiat, m-am liniştit observând că oamenii stăteau la coadă să intre în bancă. Le-o fi fost frică de uşile alea care se rotesc?! Un moşulică simpatic făcea ture în faţa băncii, indecis.

Anyhow, reuşesc să-mi scot bani de la ATM-ul BCR-ului şi mă îndrept spre staţia de taxi. Evident, nici măcar un taxi disponibil.

Mâna deja îmi era îngheţată pe o carte pe care am început să o citesc, mi-era foame şi somn, aşa că o pornesc agale spre staţia de tramvai de la Parc. Se aprinde beculeţul şi îmi amintesc de faptul că tramvaiele de pe linia 1 încă funcţionează, neavând legătură cu cele de pe linia lui 3 din Cantemir.

Am avut noroc, am stat doar 5 minute până a venit 1N şi am ajuns, în cele din urmă, la firmă.

Odată ajunsă la firmă, primesc vestea de la colegu designer că am un orar atât de încărcat la facultate, încât pentru a ajunge la toate cursurile, ar trebui să renunţ la serviciu, viaţă personală şi somn.

Proiecte peste proiecte, noi sarcini de serviciu, noi atribuţii, nervi cauzaţi de facultate. Sunt în anul 3, presimt că mă aşteaptă multe nopţi nedormite şi drumuri la bibliotecă.

Apropo, nenea bibliotecaru’ de serviciu, aveţi primele ediţii ale ziarelor? Ar trebui să fac un proiect pe tema asta. Promit să o iau de mânuţă pe Adela săptămâna asta şi să venim să returnăm cărţile luate.

Ţie cum ţi-a mers azi?

Mijloace de transport din Viena

Nu sunt o mare amatoare de maşini, preferata mea e micuta Mini Cooper. Dar în Viena am văzut multe maşini interesante, de la foarte noi la foarte vechi.

Mi-au plăcut bicicletele. Bagi fisa, ai luat bicicleta şi ai ce da la pedale prin oraş. Din fericire, am văzut destule piste pentru biciclişti, doh! Oricum e super tare ideea.

Tramvaiele vechi circulă în paralel cu cele noi, asemenea celor orădene. Eh, doar că tramvaiele austriece vechi arată foarte bine şi te poţi înţelege pe stradă cu cineva, dacă trece tramvaiul. Apropo, mi s-a părut cel puţin ciudat: reclamele de pe tramvaiele vechi nu trec de linia care delimitează geamul. Cine i-o fi învăţat pe UDMR-işti că reclama trebuie să reducă total vizibilitatea călătorului, nu ştiu.

În schimb tramvaiele Siemens din Viena sunt mai lungi şi, cineva spunea, au scaune căptuşite.

Sunt batran, maica!

Gheorghe, închide tab-ul, iarăşi voi scrie despre nesimţirea unor persoane de vârsta a treia.

Din centru şi până în Nufărul a călătorit cu tramvaiul o femeie (pe la 27 de ani), însărcinată cam prin luna a 6-a, cu un geamantan greu pe umăr, o plasă greoaie în mâna dreaptă şi cu un băieţel de vreo 3-4 anişori după ea.

S-a urcat în tramvai, şi-a compostat biletul şi şi-a văzut de drum. Abia ţinea de geamantanul ăla! Băieţelul, năzdrăvan, se juca pe barele de metal cu o maşinuţă gen tractoraş.

Deşi nu era înghesuială, toate locurile erau ocupate. În mare parte de persoane trecute de 45 de ani şi câteva locuri erau ocupate de ţigani.

Câteva babe s-au uitat la băieţel cum “ambala” maşinuţa, în naivitatea lui, în timp ce mama sa încerca să-l astâmpere puţin, să nu deranjeze lumea.

Nimeni, dar absolut nimeni nu s-a ridicat pentru a oferi locul femeii însărcinate, deşi sunt locuri anume pentru persoanele peste 75 de ani şi gravide! În cele din urmă a venit în capătul tramvaiului, lângă mine, fără să scoată vreun cuvânt!

Probabil că dacă ar fi vociferat puţin despre bunul simţ al călătorilor, s-ar fi simţit cineva, aşa cum au obiceiul babele crizate atunci când nu le oferă cineva locul în momentul în care au păşit pe scara tramvaiului. Sunt pensionari care se ascund în spatele vârstei, deşi se simt mai bine decât un om care a trudit 9-10 ore la serviciu. Sunt persoane în vârstă care profită de abonamentele gratuite pe toate liniile pentru a se plimba, pentru a bârfi puţin cu alte surate. Pentru acele persoane, nu contează de unde vii, cum te simţi sau că mai ai puţin şi te prăbuşeşti, nu! Pentru acele persoane e important să aibă loc pe scaun, să poată savura bârfa în tihnă.

Uite, d-asta nu prea ofer locul babelor care la ora 7 a dimineţii merg la piaţă. Mă ridic de pe scaun când e vorba de o tanti cu un bebe (cum s-a întâmplat zilele trecute, un bebeu superb şi foarte cuminte) sau unei femei însărcinate. În rest, îmi văd de cartea mea.

Da, ştiu, şi eu voi ajunge o babă într-o bună zi, însă sper să mor înainte să devin o acritură de babă care uită să vadă frumuseţea unei femei însărcinate sau a unui bebeu nevinovat.

(Nota: Nu spun că toţi pensionarii sau bătrânii sunt la fel, departe de mine gândul ăsta! Mă refer la acele acrituri care consideră că orice persoană tânără e un obstacol în calea lor)

Eu, mamica? No way!

Titlul vine ca urmare a unei greşeli în travmai, azi dimineaţă. Miercuri seară am fost la cumpărături şi mi-am luat o rochiţă cam şcolărească, ceva mai lărguţă şi un top gen baby doll, de asemenea mai lărguţ.

Stăteam pe scaun în travmai şi citeam din cartea Secrete Chinei de John Farndon (a venit odată cu Săptămâna Financiară). Ca de obicei, la Piaţa Mare, se urca babele cu enşpe mii de plase. Toate primesc loc pe scaun, numai una nu. Se uită la mine, mă vede că citesc, vede că am o haină mai largă (top-ul baby doll) şi începe către cealaltă babă să discute despre femeile însărcinate.

“Că n-ar trebui să umble atât de dezbrăcate dimineaţa, când e răcoare, că răcesc şi e rău, că sunt tot mai tinere femeile care fac bebei etc”.

M-am amuzat teribil de discuţia celor 2 băbuţe, care-mi aruncau pe furiş ocheade, apropo de top-ul lărguţ de pe mine. Le-am lăsat să creadă ce vor. La cât de tinerică arăt, cine ştie ce-or fi crezut!

Motivul pentru care prefer astfel de haine e simplu: cele mulate pe corp se ridică şi rămân cu abdomenul şi cu spatele gol. Aşa răcesc uşor plus că e chiar enervant să tragi toată ziua de haine în jos.

P.S: pentru a nu lăsa loc interpretărilor, n-am burtică şi nici nu-s grasă. Doar că bluzele mai largi tind să stea altfel, mai ales când port pantaloni cu talie joasă!

Logică senilă

E trecut de ora 9 cu câteva minute. În Oradea plouă cu găleata de vreo oră. E aşa de nasoală vremea că dacă aş avea un câine l-aş închide în cuşcă, să nu se sperie de ploaie, de vânt şi de tunete.

Acum o jumătate de oră eram în tramvai, în drum spre serviciu. La Piaţa Mare urcă o babă, udă şi cu umbrela desfăcută. Câţiva bărbaţi au ajutat-o să urce în tramvai. Un alt moş, tremurând a urcat la staţia următoare. Amândoi abia se ţineau pe picioare.

Moşul avea plasele încărcate cu verdeaţă iar baba avea doar o sacoşă, cam goală. La Crişul coboară baba. Normal că şi la coborâre a avut nevoie de ajutor, iar până a reuşit să-şi deschidă umbrela a stat vreun minut în ploaie.

Ce-o fi în capul oamenilor ăstora? Dacă nu ar fi trebuit să vin la serviciu, n-aş fi ieşit din casă pe o astfel de vreme. Baba se trezeşte la ora 7 ca să meargă la cumpărături pe ploaie? Abia putea să se ţină pe picioare şi ea voia să facă piaţa. Tremura toată cu plasa goală în mână.

Înţeleg că vara e mai bine să mergi la piaţă de dimineaţă, să eviţi căldurile mari (deşi sunt destui pensionari hipertensivi care se aventurează, mai ceva ca un copil prost, să iasă afară la temperaturi de peste 35 de grade) dar pe o ploaie torenţială nu poţi să stai în casă? Dacă aluneca pe scările tramvaiului şi nu era cineva în preajmă să o ajute? Ar fi fost vina vatmanului, nu?

Dragilor, dacă aveţi bătrâni, încercaţi să îi îndrumaţi puţin, că par foarte dezorientaţi. Nu-i lăsaţi afară din casă pe ploaie sau temperaturi ridicate. Aveţi grijă de bătrânii voştri!