Intai dam in cap, apoi cerem explicatii!

Îmi amintesc de un curs de la facultate când un profesor ne povestea de responsabilitatea morală a jurnalistului faţă de comunitate.
Ne-a dat ca exemplu povestea lui Rodney King, un afro-american ce a fost bătut crunt de către 6 ofiţeri de poliţie pentru că s-a opus arestării. Povestea lui, din 1992, a făcut valuri şi a iscat scandaluri în Statele Unite ale Americii.violence

Iniţial oamenii au fost şocaţi de violenţa filmului prezentat de televiziunile americane, fără să afle toate informaţiile. Desigur, poliţiştii au făcut abuz în serviciu, nu e nici un dubiu aici, însă felul în care povestea a fost relatată de mass media, a dus la declanşarea unor proteste în care au murit câteva zeci de persoane.

Astfel de cazuri nefericite am văzut şi noi. Povestea lui Mailat, înjunghierea lui Marian Cozma etc., toate sunt reflectate de violenţele, atât verbale cât şi fizice, pe care am ajuns să le vedem din ce în ce mai des mediatizate.

Practic, pe baza unor informaţii prezentate de mass media, unii ajung să-şi dea în cap, fără a verifica acele informaţii sau fără a cunoaşte toate detaliile. Eu te omor pentru că, mi-a spus vecina de la 1, tu mi-ai spart cutia poştală. Nu mai contează că vecina are 80 de ani şi e senilă, eu o voi crede pentru că am nevoie să cred pe cineva care-mi oferă o explicaţie, indiferent de veridicitatea acesteia. Nu mai stau să întreb pe altcineva, nu aştept o explicaţie din partea ta, pur şi simplu vin şi te împuşc. Asta ca să înţelegi cum poate funcţiona uneori mintea umană.

Voi extrapola o idee de mai sus şi o voi aplica unei situaţii pe care, sincer, nu o pot înţelege. În urma unor lucrări la proiectul de care mă ocup, au apărut nişte probleme care au afectat oamenii ce beneficiază de proiect. Unii au fost mai răbdători şi au citit mesajele mele legate de acele lucrări, fără să se îngrijoreze sau să ameninţe cu “nu mă mai joc aşa!”.

Alţii, mai pripiţi, mi-au trimis mailuri după mailuri în care mă acuzau de fraudă, înşelătorie şi, inevitabil, mi-au transmis că nu mai vor să se joace cu mine, pentru că, nu-i aşa?!, “încercaţi să mă fraieriţi, mă furaţi pe faţă”, chiar dacă e vorba de un joc!

Ei bine, în momentul în care le-am răspuns, asigurându-i că nu am favorizat pe nimeni şi că am remediat problema, o singură persoană şi-a cerut scuze pentru că a judecat fără să cunoască toate datele, pentru insultele gratuite şi nemeritate.

Ne e chiar atât de greu să aşteptăm după o explicaţie sau un răspuns? E absolut necesar să recurgem la insulte gratuite fără a cunoaşte toate datele problemei?

Fireşte, mulţi dintre noi ajungem să facem astfel de greşeli, însă în anumite situaţii, greşelile de genul ăsta pot fi fatale şi ireversibile.

_______________________

sursa imaginii

2 thoughts on “Intai dam in cap, apoi cerem explicatii!

  1. wally

    soramea care a fost prima lectie ce ai invatato la Jurna? eu stiu si acum ce mi-a zis Tolcea in prima ora de introducere in mass – media citez “cine detine informatie detine putere si are un mare avantaj in fata oponentului sau”, dar si ca pt o informatie sa devina stire iti trebuie cel putin 3 suurse credibile sa confirme acea informatie ,lucru ce jurnalisti contemporani omit sa-l faca tot timpul pt ca vezi tu senzationalul se vinde bine si pe timp de criza!!
    hai te-am salutat ceau bau!!!

    Reply
  2. Pingback: Scurte de seara « Dosarele Pix Revealed

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.