Problema de etica si deontologie

Din câte am înţeles de la colegii ce au dat licenţa anul trecut, proba de foc a examenului a fost Etica şi Deontologia. N-ar fi de mirare, la cât de sumar a fost predată materia asta în facultate.

Aşa că, pentru a înţelege mai bine materia, vă dau o problemă de etică prin care vreau să aplic cateva principii pe care le-am studiat în ultimele 2 zile: etica imperativă kantiană şi modelul aristotelic.

Se dă următoarea situaţie: un minor a săvârşit o crimă, a ucis un alt copil dar mai mic.

Din punctul de vedere etic si moral al jurnalistului vei:

a). scrie un reportaj complex despre fapte, de îndată ce ai aflat toate detaliile cazului, indiferent de vârsta minorului, de implicaţiile sociale asupra familiei victimei deoarece principiul pe care te bazezi e acela al adevărului care trebuie aflat. Adică în reportaj se vor putea afla numele inculpatului, situaţia socială: şcolară, familială etc., dar şi detalii despre familia victimei. Nu există calea de mijloc să scrii doar despre făptaş.

b). vei scrie un reportaj amplu despre cele întâmplate doar după ce s-a pronunţat sentinţa, abia atunci dând detalii despre numele şi situaţia familială a faptaşului precum şi detalii despre familia victimei. Înainte de proces, vei scrie despre eveniment dar ţinând cont de dreptul la intimitate al celui incriminat (un minor) şi dreptul familiei victime la protecţie.

Dacă am fost prea vagă în enunţ, luaţi voi un caz concret şi haideţi să-l dezbatem. Mi-ar prinde tare bine exerciţiul ăsta.

Ce spuneţi, vă băgaţi la o discuţie despre etica în jurnalism?

23 thoughts on “Problema de etica si deontologie

  1. mihaela

    Din postura de cititor, de simplu cetatean, nu ma intereseaza numele celor care savarsesc astfel de fapte, pentru ca nu imi folosesc la nimic. De exemplu, daca se publica undeva numele unui criminal in serie nu o sa il retin mai mult ca sigur, dar daca se va intampla sa fiu fata in fata cu el, gura lumii o sa isi faca datoria de a ma “informa” asupra trecutului. Fiecare are cel putin o baba barfitoare in jur. Daca as fi organ abilitat al legii, sigur as detine informatiile private, deci presa nu m-ar ajuta cu nimic, nu as afla nimic nou datorita ei. Iar ca familie…ei bine m-ar deranja publicarea inaintea procesului a numelui, pentru ca fieare cetatean beneficiaza de prezumtia de nevinovatie, iar vecinii si prietenii sigur s-ar lasa influentati si astfel mi-ar distruge viata, chiar mai rau decat e deja. Deci varianta a) cade din start. Poate b), daca chiar trebuie sa aleg una, dar sincer, nu as publica detalii, gen nume, varsta, si cu siguranta nu as sapa in trecutul persoanelor.

    Reply
    1. lilisor Post author

      Mihaela, din postura de jurnalist ma intereseaza. Pentru ca asta dezbat, etica jurnalistului. E etic sa informezi corect publicul, sa precizezi adevarul despre faptas si aici includem trecutul si mediul familial care ar putea reprezenta un sablon, pentru a preveni. Sau e etic sa tii la dreptul de protectie al faptasului, pe motiv ca are dreptul la un proces corect in care opinia publica nu are nici o relevanta. Cu totii stim ca opinia publica e “gura lumii”, cea care taie si spanzura in multe cazuri.
      Ideea e ca asa ceva voi avea de dezbatut la licenta, insa pe un caz practic. Inca mai caut acel caz practic, din 2009. 🙁

  2. vine baiatu

    Cred ca semenea stiri nu trebuie publicate. Subiectiv fiind.
    Nu-si au rostul. Pe cine ajuta? Crezi ca cei ce comit fapte penale se pot speria de condamnarile altora? HM!
    Stiu, o sa-mi spui ca exista public ce devoreaza astfel de stiri si ca am dreptul sa le ocolesc prin ignoranta. Nu asta vreu sa aud de la tine.

    Reply
    1. lilisor Post author

      Da, asa as zice si eu Iatcule. D-asta acum la licenta ma strofoc sa caut cazuri practice pe care sa le dezvolt in examen. Sper sa nu ne dea ceva de Becali, ca m-am ars. Habar n-am de prostiile omului astuia.
      E vorba de etica in jurnalist. Eu, ca simplu cetatean si cititor, n-as citi astfel de stiri. Ma feresc pe cat posibil de astfel de lucruri. Se pare ca la facultatea de jurnalism, accentul cade pe aspectul social si politic si deloc pe nise. 🙁

  3. Alina

    Eu as alege sigur varianta b.), cu mentiunea ca nu am studii de jurnalism (din pacate).

    Cand am citit post-ul tau mi se parea foarte cunoscut cazul si nu-mi dadeam seama de ce. Cred ca a aparut intr-un episod din “Criminal Minds”…

    Reply
    1. lilisor Post author

      Nu urmaresc Criminal Minds. Exemplul e luat dintr-un curs de etica, e un caz real ce s-a intamplat in Marea Britanie in 1993. Presa britanica a ales sa nu precizeze numele celor implicati, in schimb cea americana a prezentat toate datele. Ei s-au bazat pe imperativul lui Kant, categoric: sa spui adevarul, no matter what!

  4. idaho

    Eu aş zice că familia inculpatului nu are de ce să fie implicată. Aş zice că detaliile legate de situaţia familială pot fi făcute publice, dar ce rost are să fie menţionat şi numele? Ar folosi cuiva acest amănunt?

    Reply
    1. lilisor Post author

      Pai, familia inculpatului are vina ei. Trebuie sa precizezi date referitoare la mediul familial: daca tatal isi abuza copilul, daca mama era o betivana, etc. Un copil de 10 ani care nu are un mediu social favorabil in care sa se dezvolte, are cele mai multe sanse de a deveni un infractor. Familia inculpatului are partea sa de vina. Copilul de 10 ani nu e atat de constient de gravitatea faptelor sale. Ok, crima nu e un lucru atat de greu de constientizat dar ceea ce a dus la comportamentul sau pana la crima, se trage din mediul in care a trait.

  5. slim

    eu unu, as alege punctul A, doar cu putina modificare, care ar fi sa nu dau public nici un nume, sau alt indiciu care sa arate cine a fost faptasu/a sau victima. asta zic EU, cel care nu are nici o treaba cu jurnalistica

    Reply
    1. lilisor Post author

      Pai, atunci ajungi al punctul B automat. Pentru ca asta e diferenta dintre cele doua: datele personale ale celor implicati.

  6. sandy

    Chestia e defapt alta. Codul deontologic al jurnalistilor din America e diferit fata de cel din Marea Britanie. Fiecare si-a respectat codul.

    Reply
  7. ghita

    pai dc faptashul isi recunoashte fapta si zice Da shefu eu la ucis pe copilul acela atunci ash fi de acord cu punctul a) … aktfel… punctul b) 🙂

    Reply
  8. sandy

    Jurnalistii de la Pro tv ar fi spus si ce culoare aveau hainutele de pe copii…nu doar numele.

    Jurnalistii de la Intact ar fi trimis o vedeta de a lor sa apara si ea pe acolo.

    Jurnalistii se la tabloide ar fi facut poze pana crestea copilu ala mare…paparazii dupa el…

    Jurnalistii de la OTV…va las pe voi s va imaginati…

    Jurnalistii seriosi ar fi respectat persoanele si o limita a decentei…

    Nu mai stiu ce sa zic acum…scuze de ironie, dar jurnalistii sunt tare diferiti in Romania. Parca ar avea coduri deontologice diferite si cu stersaturi multe.

    Din punctul de vedere al Cutiei lui Poter, americanii au gresit fata de britanici, dar daca la ei codul e permisiv rezulta ca li se absoarbe din vina. Oricum proxemitea spatiala e mare.

    Reply
    1. lilisor Post author

      Genial! :d
      Macar voi ati avut un profesor bun care sa va predea toate chestiunile astea legate de etica. La noi, s-a predat Kant si datoriile morale. Norocul nostru ca am primit cursuri de la alti colegi si avem de unde invata 🙂

  9. sandy

    Eeh. Am avut o profesoana de seminar care dansa si sarea sotronul in timpul orei…dar macar ne-a secat la cutia lu’ poter. Las’ ca vad eu la anu’, la licenta cum o dreg cu etica si deontologia.

    Reply
  10. puttycat

    Salut, eu sunt la fjsc in bucuresti si dau licenta peste o saptamana. Am niste materiale pe etica si deontologie, iar unele din ele sunt fix pe problema descrisa de tine (celebra, de altfel). Foarte misto explicat, sunt dintr-o carte se numeste “Etica mass-media. Studii de caz” si a aparut la Polirom in 2001.
    Nu pot sa ti le pun pe mail, sunt prea multe.. Daca poti/vrei, contacteaza-ma tu pe ym
    Spor la invatat.

    Reply
  11. Traquilitas

    Apar si eu la spartu’ targului 🙂
    Un caz foarte similar se dezbate in Etica mass media: studii de caz (Christians et alii). Dezvaluirea de fapte jenante (mai pecis dezvaluirea numelui si imaginii infractorului minor) nu prea-i deontologica. Deci a doua varianta ar fi corecta. Teoretic, cel putin.

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.